10 lucruri pe care copiii trebuie sa le auda de la parinti

Ma tot uit la copiii astia din jur, ma uit la Ema si la prietenele ei. Ce perioada frumoasa, ce ani frumosi… primii lor ani de scoala. Ce copilarie frumoasa, ce ani plini, ce zile fascinante…!

Sunt fix acolo unde curiozitatea  e vie, naturala, neafectata si nealterata de nimic din jur. Sunt acolo unde inca mai sunt copii, inca inocenti, sinceri si avizi dupa informatii. Copii care descopera, experimenteaza, invata, imita. Copii care mereu pun intrebari si sunt permanent in cautarea raspunsurilor. Acasa, la scoala, intre prieteni.

Vad cum copiii astia ai nostri cresc. Ii stiu de cand faceau primii pasi in parc, apoi i-am vazut mergand la gradinita, iar acum ma minunez de ei cum se transforma pe zi ce trece  din copii dragalasi in…mici oameni.

Mici, dar cu  personalitate mare, cu intrebari, nelamuriri, framantari, angoase, temeri, curiozitati.  Cu multa energie si permanent conectati la tot ce se intampla in jur.  Oameni mici care intreaba, discuta, observa …oameni care acum sunt in formare si au mare nevoie de noi, adultii, sa le fim aproape, fie ca suntem parinti, bunici, dascali.

Oameni mici, dar de la care de multe ori oamenii mari au de invatat.

Copiii nostri sunt in cautare de informatii, dar si de confirmari. Copiii nostri sunt receptivi, dar uneori nesiguri pe ei.  Incercam sa-i crestem independenti si siguri pe ei, dar deseori le simtim emotiile.  Incercam sa-i formam autonomi si increzatori, dar inca mai au nevoie de repere sanatoase.

Ne dorim copii cu spirit de observatie, dar uneori sunt prea bulversati de cate lucruri noi le se arata. Vrem copii siguri pe ei si pe alegerile lor, dar uitam ca omuletii astia abia acum invata ca viata e cu bune si rele.  Sunt curajosi, dar ezitanti. Sunt plini de energie, dar si de sensiblitate. Sunt siguri pe ei, dar au nevoie de incurajari. Sunt ambitiosi, dar si tematori.

Sunt oameni mici, dar cu trairi mari. Au nevoie de noi sa le stabilim repere. Sa le fim parinti, confidenti, sa-i ghidam, sa-i laudam, sa-i incurajam, sa le fim aproape, sa-i sprijinim, sa le zambim, sa le fim complici, sa-i intelegem si sa nu-i judecam cand altii o fac. Au nevoie sa le fim parinti, dar si prieteni. Au nevoie sa ne simta aproape, sa stie ca suntem acolo indiferent ce s-ar intampla.

Noi suntem cei care le dam incredere in ei, noi trebuie sa le spunem ca au aripi, noi trebuie sa-i incurajam sa incerce, chiar daca uneori vor pierde, noi trebuie sa le spunem sa indrazneasca, atunci cand altii le vor pune piedici, noi trebuie sa le zambim, atunci cand altii le vor intoarce spatele, noi trebuie sa-i invatam sa-si depaseasca limitele si sa creada in ei, noi suntem cei care trebuie nu doar sa le spunem ca-i iubim, dar sa-i facem sa simta asta in fiecare clipa.

Cum facem asta? Cum le crestem increderea in ei si in fortele proprii? Cum ii facem puternici si neinfricati? Cum ii invatam sa fie oameni?

In timp, cu rabdare, perseverenta, dragoste…ii invatam prin puterea exemplului si a cuvintelor.

Asta este mica mea lista de 10 lucruri pe care incerc sa i le spun cat mai des copilului meu, cuvinte care s-o convinga in fiecare zi, cate putin, ca e pe drumul cel bun. Pe cel mai bun drum!

1. Te iubesc . Cine n-ar vrea sa auda asta? Cine nu are nevoie sa se simta iubit, protejat, apreciat? Copiii nostri au nevoie sa o auda cat mai des de acasa, de la noi, cei care le permitem si sa greseasca si sa aiba crize de personalitate. Daca aud asta cat mai des, vor intelege in timp cat de valorosi sunt pentru noi!
2. Nu-ti face griji, gasim noi o solutie. Normal ca au ezitari. Normal ca-si fac griji si uneori nu stiu incotro sa o ia. Normal ca sunt speriati cand au o problema. Daca am reusi sa-i invatam ca fiecare problema are o rezolvare, ca fiecare semn de intrebare va fi urmat de o solutie, daca ar intelege ca fiecare greseala inseamna o lectie de viata, atunci sigur ar deveni niste adulti puternici si increzatori!
   
   
3. Mi-a fost dor de tine . Cand cineva iti duce dorul, cand ii lipsesti cuiva, atunci vei intelege ca esti o persoana apreciata, iubita, o persoana care nu ramane indiferenta. Iar asta se traduce in caldura sufleteasca si…in timp,  in incredere pe care le-o vom insufla copiilor nostri !
4. Te descurci de minune, sunt mandra de tine  Copiii au nevoie mai mult decat adultii de validari. De confirmari. De aprecieri si laude, de suport neconditionat. Chiar si atunci cand gresesc, trebuie sa le fim aproape si sa-i incurajam. Poate mai mult chiar in zilele cu nor, decat atunci cand e soare…Am convingerea ca un parinte care-si incurajeaza copilul, un parinte care-i spune sincer cat de mandru se simte…va creste un copil fericit, asta-i clar.
5. Imi place sa te privesc . Imi place sa fiu langa tine, cu tine, sa-ti stau alaturi, sa ma simti. Am scris o postare pe tema asta. Copiilor le place sa stie ca noi, parintii, ii privim si le suntem aproape. La inot, la fotbal, la tenis…vor sa stie ca sunt priviti de cei a caror parere conteaza pentru ei.  Sa nu uitam si sa le spunem asta cat mai des!
   
   
6. Ce idee excelenta! E mare lucru sa ai un copil care sa-si spuna parerea increzator, care sa-si sustina punctul de vedere fara ezitari, care sa vorbeasca liber si sa invete sa-si sustina ideile. Asta se traduce intr-un copil care se simte important, un copil care a fost crescut sa creada si sa inteleaga ca parerea fiecaruia conteaza. Conteaza sa spui ce gandesti si la fel de important este ca ceialalti sa fie educati sa asculte.  Da, e important sa-i invatam sa fie liberi in gandire, independenti, sa fie increzatori, sa fie autonomi…si mai ales sa aiba incredere in ei!
7. Tu decizi, e responsabilitatea ta! Sa-i invatam sa-si spuna parerile, sa-si sustina punctul de vedere, sa aiba argumente…si sa-si asume responsabilitatea faptelor. Doar asa isi vor cultiva abilitatile de comunicare, dar si increderea in ei si spiritul autonom de a lua decizii mai tarziu. Da, sa le permitem sa greseasca, dar si sa-si asume alegerile si responsabilitatile care vin la pachet cu libertatea de exprimare si de alegere!
   
   
8. Am gresit, imi pare rau. Sincercitatea se simte imediat. Daca noi, adultii, invatam sa ne uitam in ochii copiilor nostri si sa le vorbim din suflet, atunci si ei vor face la fel. Daca noi recunoastem cand gresim, daca noi admitem ca suntem oameni si nu suntem perfecti, daca noi suntem corecti si nu afisam falsitate, asta vor invata si copiii nostri. Greselile se iarta, toleranta se educa, lectiie se invata in timp.  Pana la urma, nimeni nu e perfect, suntem doar oameni.
9. Te ascult, sigur! Am invatat in timp ceea ce citisem in carti. Copii trebuie sa se simta importanti si valorosi in ochii parintilor. Este extrem de important ca atunci cand ne povestesc, sa-i ascultam, sa le urmarim vorbele, sa punem intrebari. Doar asa ajungem sa intelegem ce se petrece in mintea lor. Doar asa ajungem sa le patrundem mecanismele si sa evitam pe cat posibil crizele de personalitate si neintelegerile atat de des intalnite in orice familie.  Ii ascultam, le confirmam asta si apoi reflectam asupra celor auzite. Doar asa ii incurajam, le suntem aproape si ii sfatuim atunci cand au nevoie.
   
   
10. Sunt mereu aici pentru tine! E felul nostru de a le spune si a le demonstra, zi de zi, ca orice ar face, orice problema ar avea, orice necaz ar pati, in orice conflict ar intra, orice prostie ar face, NOI, parintii, le vom fi alaturi. Se tot vorbeste de iubire neconditionata. Asta e traducerea ei, in mintea mea. Copilule, orice ti s-ar intampla si orice nebunie ai face, eu o sa-ti fiu alaturi. Impreuna vom gasi o solutie!

 

Astea sunt cele doar 10 din frazele care fac din oamenii astia mici, oameni mari. Pentru ca asta incercam, noi, parintii, sa facem. Sa crestem oameni mari!

 Uneori reusim, alteori avem zile mai agitate, pentru ca mai presus de parinti, suntem oameni.   Dar ce oameni fericiti si norocosi suntem, cand avem  langa noi omuletii astia mici, pe care-i invatam tot ce stim noi mai bine…dar de la care avem atatea de invatat noi insine!

Haideti sa le dam libertatea sa incerce, sa greseasca, sa se supere, sa planga, sa vrea mai mult, sa se ambitioneze, sa-i lasam sa traiasca liberi si independenti, sa le fim sprijin, nu sufocare, sa-i ghidam, nu sa decidem in locul lor, sa-i incurajam sa-si traiasca propriile vieti si vise, nu pe ale noastre. Sa le fim PARINTI care inteleg ca DRAGOSTEA ii ajuta, nu trebuie sa-i sufoce, sa-i facem sa inteleaga ca s-au nascut cu aripi si trebuie sa invete sa zboare!