11 Lucruri la care trebuie sa renuntam pentru a avea copii autonomi & fericiti

Vorbim, citim, incercam sa invatam in fiecare zi ce putem sa facem mai bine ca PARINTI. E limpede ca noi, toti parintii, ne dorim copii echilibrati si incercam sa fim cea mai buna versiune a noastra…pentru a scoate la iveala tot ce e mai bun in cei mici, care ne privesc de cele mai multe ori ca pe niste modele.

Un lucru e clar: felul in care noi interactionam cu cei mici are o maxima importanta asupra felului in care copiii  nostri cresc si evolueaza. Pana la urma, asta-i una din marile provocari: sa-i pregatim pentru viata, sa-i invatam sa fie independenti si flexibili, deschisi si autonomi.

Daca n-am pierde din vedere lucrul asta, daca n-am fi prinsi uneori in vartejul cotidian si am focusa mereu pe rolul nostru de a ne incuraja copiii, atunci e clar ca le-am fi de un real ajutor in drumul lor spre a deveni ADULTI puternici si increzatori in fortele lor, pregatiti de viata.

Asta e idea principala! In fiecare zi sa le fim SUPORT, sa-i ajutam sa progreseze si sa aiba incredere in ei si in ceilalti, nu sa priveasca cu suspiciune si ezitare fiecare pas pe care-l au de facut. Haideti sa crestem copii destepti si autonomi!

Am adunat aici o lista cu 11 lucruri la care trebuie sa renuntam noi, ca adulti, daca ne dorim copii echilibrati si pregatiti de viata:

1. Sa nu-i mai batem la cap!

   Le spunem cu ce sa se imbrace, ce sa manance, ce sa citeasca, ce sa se joace….le dam o gramanda de indicatii si stam in coasta lor la fiecare pas. Si-apoi tot noi ne miram c-avem copii care nu se descurca singuri!

   V-ati gandit vreodata cate ordine si observatii primeste un copil zilnic? Ce adult ar putea sa supravietuiasca in ritmul asta?! NICIUNUL, garantez! Hai sa ne punem o clipa in pielea copiilor nostri si sa facem schimb de locuri…  Hm? Nu ne-ar placea, e clar!
   

   

2. Sa nu le mai dam ordine!
   

   Sa nu le mai spunem permanent ce sa faca! E un sfat care se leaga cu primul punct. N-ajunge ca-i batem atat la cap, dar le mai dam si ordine, ca-n armata.
   E-adevarat ca au nevoie de repere si sa sfatul nostru, dar asta nu inseamna sa le spunem la fiecare pas ce trebuie sa faca. Mai degraba au nevoie sa-i ghidam, nu sa le ordonam.

   Au nevoie sa-i invatam sa gandeasca, sa cantareasca optiunile si sa ia o decizie argumentata, nu sa le spunem exact ce sa faca! Haideti sa intrebam, nu sa dam comenzi!

3. Sa nu le punem in carca sperantele si asteptarile noastre!

   Daca noi le spunem permanent ca trebuie sa fie cei mai buni, ca trebuie sa fie primii, ca trebuie sa aiba o anume pasiune…in fiecare zi le ridicam stacheta si ii stresam din ce in ce mai mult, le punem pe umeri o presiune inutila si nedreapta pentru ei.

   Haideti sa-i lasam pe ei singuri sa-si aleaga drumul, sa ne spuna ei singuri ce vor sa faca si ce place, sa-si descopere singuri chemarea si talentele, nu sa le impunem noi!
   

   

4. Sa nu le mai reprosam fiecare greseala!

   Copiii nostri sunt oameni. Gandesc, simt, traiesc, sufera, se bucura, GRESESC…la fel ca noi. Si-apoi o iau de la capat. Nu sunt perfecti, pentru ca sunt oameni, nu sunt roboti.
   Daca noi le reprosam permanent greselile, daca le amintim esecurile…nu facem altceva decat sa le stirbim increderea in ei. Asta vrem?

   Sau vrem ca din fiecare greseala sa invete ceva? N-ar fi mai bine mai degraba sa transformam o greseala intr-o lectie, intr-o oportunitate de invatare? Haideti sa le fim aproape si sa-i invatam sa mearga mai departe, nu sa priveasca inapoi, cu tristete si neincredere.

5. Sa nu facem alegeri in locul lor!

   Ni se pare ca stim mai bine, doar pentru ca suntem adulti. Ei trebuie doar sa ne asculte si sa execute. Repede. Ce-ar fi totusi sa ne dam un pas in spate si sa-i lasam sa aleaga singuri?

   Sa spuna ei la ce cursuri vor sa mearga, pe cine vor sa invite la ziua lor, ce haine vor sa poarte si asa mai departe. Nu sunt decizii de viata si de moarte. Dar pentru ei sunt lectii valoroase, asa castiga pe zi ce trece mai multa incredere in ei si in fortele proprii!
   

   

6. Sa nu-i mai ferim de plictiseala!

   Se pare ca efortul permanent al parintilor si al profesorilor de a-i tine pe copii in priza, mereu activi, nu face altceva decat sa afecteze negativ imaginatia lor.

   Copiii au nevoie de episoade din astea statice, in care sa-si imagineze, sa inventeze, sa creeze personaje, povesti, scenarii, in care sa observe tot ce-i in jur, fara un scop anume, fara sa fie presati sau grabiti sau stresati de niste parinti dornici sa demonstreze ei insisi anumite lucruri.

7. Sa nu-i mai sufocam cu prea multe reguli!

   Incercam sa-i invatam sa fie disciplinati si sa repecte regulile familiei…si defapt facem mai mult rau. S-a demonstrat ca in familiile in care exista in medie 6 reguli ce trebuie respectate, este afectata creativitatea copilului si chiar performantele scolare.

   Ideea principala este ca in timp fiecare copil trebuie sa decida singur ce e bine si ce e rau, fara sa le impunem reguli. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa le trasam niste limite, dar nu sa-i corectam si sa le limitam activitatea…ceea ce in timp se poate rasfrange si asupra performantelor intelectuale.
   

   

8. Sa nu le minimizam problemele!

   Problemele lor sunt cele mai importante…pentru ca sunt ale lor! Nu trebuie nici sa le minimizam, nici sa le rezolvam noi si nici sa radem de ele. Haideti sa invatam sa-i ascultam, sa le punem intrebari, sa-i invatam apoi ca fiecare problema are o rezolvare.

   Da, sunt responabilitatea copilului si el chiar poate si trebuie sa-si rezolve singur problemele! Noi, parintii,  suntem cei care trebuie sa-i invatam cum anume si nu sa le rezolvam noi.
   

   

9. Sa nu-i protejam si dadacim excesiv!

   Daca sunteti dintre acei parinti ca fac din tantar armasar, dintre aceia care isi fac griji din orice, care isi fac scenarii pesimiste si se framanta de pe margine…treaba voastra! Dar ce vina au copiii?
   De ce sa le punem lor in spate angoasele noastra? Ei au nevoie de energie si optimism, de incurajari si libertate pentru a incerca si a experienta. Pentru a face propriile greseli.

   Daca-i dadacim, daca le spunem ‘NU’ de nenumarate ori, nu le facem niciun bine! Din contra!
   Ii facem tematori si ezitanti. Se vor teme de riscuri, de incercari si vor creste cu sentimentul ca lumea asta minunata e un loc plin de pericole!

10.  Sa nu-i laudam cand nu este cazul!

    Cand copiii sunt mai degraba laudati pentru efort decat pentru inteligenta…atunci sunt mai motivati sa continue in ritmul asta. Sa dea tot ce pot mai bun.

    Atunci cand le laudam inteligenta e clar ca transmitem ideea ca au ceva special…fara sa stimulam nicio dorinta de a fi mai buni, de a munci mai mult sau de a-i ambitiona in vreun fel.  

11. Sa nu-i mai ferim de responsabilitati!

    E demonstrat ca acei copii carora li s-au trasat sarcini si responsabilitati, adaptate varstei lor, si-au imbunatatit performantele intelectuale, sociale si emotionale.

    Este important sa mentinem un echilibru insa. Sa nu-i sufocam cu reguli si responsabilitati, dar nici sa-i ferim si sa-i protejam de ele. Sa-si stearga praful din camera, sa-si aranjeze cartile si jucariile, sa ude florile…sunt sarcini recomandate chiar, ce formeaza o rutina binevenita.

    

 

Stiu…si simt si eu deseori ca exista o granita insesizabila aproape intre a fi un parinte echilibrat, apropiat de copil, un real suport…si a deveni un parinte sufocant.
Aici e marea provocare: sa gasim echilibrul …nici prea multe reguli si sfaturi, nici prea putine. Nu vrem sa riscam nici sa le afectam increderea in fortele proprii, dar nici sa nu se simta singuri si fara sprijin. Ii vrem autonomi si fericiti. Creativi si increzatori.

La finalul zilei insa toti ne dorim acelasi lucru, chiar daca fiecare dintre noi are cu siguranta propriile ‘retete’ de success: copii sanatosi, fericiti si liberi, care sa-si traiasca frumos copilaria.

 

Am facut aceasta lista cu 11 Lucruri la care trebuie sa renuntam pentru a avea copii autonomi si fericiti, pentru a raspunde provocarii Danonino, in Campania Spune DA! ce urmareste incurajarea autonomiei copiilor.