3 propoziții care îi pot descuraja pe elevi
Învățământ online sau offline, elevi de școală primară, gimnaziu sau liceu…toți au nevoie să fie încurajați, pentru a căpăta încredere în ei și în forțele proprii.
Toți au nevoie să se simtă mai degrabă stimulați, decât să fie într-o continuă cursă pentru a ține pasul cu materia și cu restul colegilor!
Se vorbește des și am scris și eu despre copiii care se hrănesc cu încurajările dascălilor, despre copiii care au nevoie să se simtă văzuți și apreciați de dascăli și despre lucrurile pozitive ce trebuie spuse cât mai des copiilor.
Dar nu cred că am abordat până acum subiectul elevilor care se simt descurajați sau demotivați, tocmai din cauza dascălilor care, deseori, chiar fără să-și dea seama, folosesc cuvinte sau exprimări ce se întipăresc în mintea copiilor, creează convingeri și idei greu de șters în timp.
Am citit de curând un articol scris de un profesor de matematică, din SUA, ce obișnuiește să le povestească elevilor lui cum obișnuia să urască matematica, atunci când era în gimnaziu, tocmai din cauza profesorului care-i insuflase ideea că nu se pricepe la matematică.
Așa am realizat că nu e vorba doar de profesorii de matematică, sunt cuvinte pe care le poate folosi orice dascăl sau chiar părinte…fără să realizeze că în mintea copiilor pot avea conotații negative, care să-i marcheze ani în șir sau chiar să îi îndepărteze definitiv de o materie.
-
Este așa de simplu!
Unii copii decid foarte rapid, deseori auzindu-ți chiar părinții….că nu sunt buni la o materie, sau că nu au înclinație spre o materie anume sau că nu li se potrivește. Copii ce cresc având convingerea că nu sunt buni la matematică, sau la română…iar pe parcursul traseului lor academic duc în spate eticheta asta.
Imaginați-vă ce simte un astfel de copil, la o oră de matematică, de exemplu, unde oricum nu se simte deloc sigur pe el…când aude din gura profesorului cât de simplă e o problemă sau o rezolvare!
Așa se face că o vorbă rostită poate tocmai pentru a le da încredere…îi face pe unii copii din clasă să se simtă inferiori și să-și conteste singuri abilitățile.
Etichetând ceva ca “ușor” sau “simplu“, poate devaloriza efortul unor copii care încearcă să găsească o soluție, chiar dacă li se pare greu sau dificil. Mai mult, un elev care-și aude profesorul spunând că este simplu…se poate descuraja și chiar timora în a mai întreba sau cere ajutor sau explicații.
E de datoria noastră, a adulților, dascăli sau părinți, să îi încurajăm să încerce, să persevereze, să facă greșeli, să găsească plăcerea din a desoperi soluții și rezolvări. Iar asta nu se poate face atunci când un copil se simte deja mult prea în spate…față de ceilalți, pentru care “este așa de simplu“! -
Ești atât de deștept!
E-adevărat, cum spuneam și la începutul articolului – încurajările sunt binevenite!
Copiii deseori se hrănesc cu încurajările dascălilor și au nevoie să se simtă văzuți și apreciați la școală!
Dar încurajările și cuvintele de bine trebuie să fie pentru comportamente specifice, replicabile și nu pentru inteligență. Atunci când un elev, deja având ideea că nu este bun la o materie, aude cum un coleg este lăudat pentru că este „atât de inteligent”, asta nu face decât să-i încurajeze atitudinea negativă pe care o are față de o materie și față de el însuși, precum și să-i întărească convingerea că unii copii sunt doar mai deștepți decât alții când vine vorba de o materie anume. Acest lucru nu este doar fals, dar poate da naștere unor sentimente distructive și greu de dezrădăcinat într-o clasă.
În loc să fie lăudați pentru inteligența lor, lăudați-i pentru efortul lor, pentru perseverență, atenția acordată detaliilor, abilitățile lor de comunicare, capacitatea lor de a lucra în echipă, utilizarea limbajului academic și originalitatea ideilor.
Lăudați-i pentru ceva ce orice elev din clasă simte că ar putea face, dacă și-ar dori cu adevărat! -
Ar fi trebuit să știi asta!
Cine n-a auzit replica asta vreodată, copil fiind, la școală? Eu, recunosc, am auzit-o de multe ori și parcă-mi răsună și acum în minte vorbele anumitor profesori…ce m-au marcat negativ, ani în șir.
Așa am adunat lacune serioase, la un moment dat, la matematică…tocmai pentru că îmi era teamă să întreb în clasă. Iar matematica, se știe, se bazează pe noțiuni în lanț, din ce în ce mai avansate, așa încât poate fi o provocare pentru elevi să țină pasul, mai ales dacă au goluri din spate.
Iar o replică de genul „Ar trebui să știi deja acest lucru”, nu numai că-ți poate reconfirma, ca elev, gândul că nu ești bun la o materie, dar te și descurajează să mai întrebi vreodată.
Mi-a plăcut mult concluzia profesorului de matematică ce a centralizat aceste 3 exprimări, cu posibile conotații negative:
„Toți profesorii au responsabilitatea de a-și sprijini elevii și de a-i ajuta să-și dezvolte dragostea pentru învățare. Profesorii de matematică, mai mult decât atât, au responsabilitatea de a-i învăța pe elevi să creadă în ei înșiși, pe măsură ce abordează materia. Modul în care le vorbim elevilor noștri are un impact incredibil. Cu doar câteva mici ajustări de exprimare, putem transforma acest impact într-unul pozitiv!”
Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:
➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:
- Trista viață a elevilor în școala online
- Dacă-aș putea, aș mulțumi fiecărui profesor
- Atelierele SUPERCODERS – program de educație digitală. Înscrieri gratuite
- Părinți, și voi vă prefaceți că totul e ok?
- Copiii au nevoie să fie văzuți și apreciați în clasă
- Scrisoare către toți profesorii, la început de an școlar, în pandemie
- Jurnal de copil care face școala de-acasă
- Dragi dascăli, ce vă costă să încurajați copiii