Cand parintii iti devin model. 40 de ani de casatorie.

Oamenii astia doi sunt parintii mei.  Bunicii Emei. Ica & Bubu. Ei au implinit zilele trecute 40 de ani de casatorie.

40, da?!

Uau, asa mi se pare si mie!  De cand ii stiu…sunt impreuna. Asa spun si ei despre ei, ca sunt de o viata impreuna si nu-si imagineaza viata altfel. Cu bune si rele, cu suisuri si coborasuri, cu zile cu soare sau cu nori, dar permanent impreuna.

De-o viata! Defapt…sunt de mai multe vieti: a mea, a fratelui meu, a fiecaruia dintre ei…de 40 de ani impreuna.

O sa sarbatorim cei 40 de ani in vara asta, ca merita fiecare zi. Ma tot gandesc ce as putea sa le dau cadou oamenilor astora ai mei. Cum sa le multumesti celor care ti-au dat viata, care te-au crescut cat de bine au putut, unor oameni care te-au facut si pe tine om mare?

Ce-as putea sa le daruiesc eu parintilor mei speciali care ne-au dat cele mai importante lectii de viata, care ne-au iubit in fiecare zi mai mult, care au stiut sa ne ambitioneze cand trebuie, sa ne impulsioneze oricand am avut nevoie, oameni pe care i-am simtit aproape si la bine si mai ales la rau, oameni care ne-au iubit neconditionat si au fost cu noi, langa noi, un pas in spate…chiar si atunci cand nici nu stiam ce ne trebuie pentru a merge inainte?

Cum sa le spun ca tot ce sunt astazi sunt datorita lor? Cum sa le multumesc? Ce dar sa le dau eu celor care au daruit incontinuu,  educatie, lectii de viata, de familie, de viata, de caracter, de omenie?

Cum sa le multumesc eu oamenilor astora care au stiut sa ne devina modele in viata fara sa-si propuna asta? Cum sa le spun eu oamenilor astora cat ii iubesc si ii apreciez pentru tot ce au facut pentru noi?

Dac-as putea sa adun toate gandurile bune, toate multumirile, tot respectul si recunostinta, toate zilele cu soare, toate mangaierile si vorbele calde, toate lectiile, zambetele, strangerile de mana, tresaltarile de inima, toate emotiile, zilele cu zambete, cu lacrimi, cu dragoste, cu familie, tot ce ne-au invatat si au fost si sunt pentru noi – pe toate le-as pune intr-o cutie cu o funda rosie, pe care as scrie atat: La Multi Ani, oameni buni! La Multi ani frumosi, parintilor iubiti! Multumim!

Nu stiu sa spun mai mult. Doar ca imi doresc ca sa simta toate astea, pentru ca altfel, nu stiu sa le-o spun in cuvinte. Poate doar in gesturi mici, dar stiu undeva in sufletul meu ca se simte, ei m-au invatat asta!