9 lucruri pe care le facem ca PARINTI in fata COPIILOR

Copilul nu intra in vietile noastre si atat…viata merge mai departe. Copilul schimba tot!

 Iti schimba viata, prioritatile, comportamentul,  masina, casa, calculele, te responsabilizeaza, iti trezeste sentimente de care nu stiai ca esti capabil, temeri si frici, angoase, bucurii si emotii…copilul te face PARINTE. Iar asta inseamna multe.

Inseamna ca dintr-o data cineva depinde de tine si de deciziile tale, cineva e permanent cu ochii pe tine, te priveste si invata, aude si inregistreaza, te vede si imita, chiar si atunci cand habar n-ai ca e acolo. COPILUL invata de la PARINTI deprinderile de baza, dar mai mult, invata cum sa faca fata vietii, provocarilor, greutatilor, vietii de zi cu zi, cu urcusuri si coborasuri.

Am inteles rapid ca noi, PARINTII, suntem modelele lor in viata. Vor sa fie ca noi, vor sa ne imite si vor deveni adulti care-si vor dori o normalitate exact ca cea de acasa, vazuta la PARINTI.

Suntem oameni si noi, e clar. Avem zile si zile. Gresim, ne pare rau, uneori nu stim in ce directie sa o luam, avem si noi temeri si emotii, suntem PARINTI, dar oameni. In fiecare zi incercam sa fim mai buni si mai echilibrati, pentru ei, COPIII nostri. Nu e usor. Dar incercam in fiecare zi sa-i fim modele de la care sa aiba ce sa invete.

Am strans aici 9 lucruri pe care incercam sa le facem in fata copilului:  

1. Facem front comun, ca parinti!

   E-adevarat, de multe ori avem pareri diferite si e normal, suntem doi adulti cu personalitati si gandiri diferite. Insa, in fata copilului, in deciziile care privesc strict viata de familie, reguli, principii si planuri pe care ni le facem impreuna…facem front comun.
   Pana la urma, stim sigur ca la cea mai mica ezitare pe care copilul o vede la vreunul dintre parinti…stie ca e momentul sa faca presiuni.
   

   

2. Nu barfim si nu vorbim de rau.

   Incercam sa fim toleranti, sa o invatam ca oamenii sunt diferiti, cu principii, gusturi si comportamente diferite. Dezbatem pe toate partile, desfacem firul in patru…dar fara sa judecam, fara sa barfim si sa tragem concluzii. Pur si simplu le luam ca episoade de viata.
   Noi, parintii, avem multe de comentat, e drept… si le pastram pentru momentele de seara, cand copilul doarme si noi stam ca babele la un pahar de vin!
   

   

3. Nu ne comparam cu nimeni.

   Nu stiu cum a fost in casele voastre, dar noi, parintii, am avut parte de ceva comparatii cand eram mici. Se gasea mereu fata unei colege sau un baiat de pe scara care mergea la Olimpiada nationala, altul care lua numai 10 si tot asa. Incercam sa nu repetam asta. Nu ne comparam copilul cu nimeni, nu ne comparam si nu ne raportam nici noi, ca familie, cu altii. Lumea asta e asa de mare…ca avem loc cu totii.
   Asta nu inseamna ca ne izolam de lume, ci doar ca suntem OK si impacati cu pozitia noastra, chiar daca intotdeauna e loc de mai bine, mai sus, mai frumos…vacante mai lungi si mai dese!
   

   

4. Ne aratam afectiunea prin gesturi mici.

   O imbratisare cand ne vedem, seara.  Un sarut dimineata, la plecare.  Sunt gesturi mici, dar care pentru copiii nostri inseamna ceva. Le arata ce inseamna o viata de familie echilibrata si unita. Mai mult, le da incredere celor mici ca fac parte dintr-o familie puternica.
   Copiii nostri au nevoie sa se simta permanent in siguranta, intr-o familie unita si fericita, indiferent de problemele de zi cu zi.
   

   

5. Gresim, discutam, iertam.

   Toti facem greseli. Toti avem zile tulburi. Toti luam decizii gresite si regretam. Toti spunem tot felul de prostii la suparare. TOTI gresim! Eu, sotul meu, copilul meu, tu, copilul tau….
   Dar apoi ne pare rau. Asa ca discutam, intoarcem pe toate partile, tragem invataminte, IERTAM si mergem mai departe.
   Daca cei mici ne vad ca suntem deschisi si vorbim despre orice, daca cei mici invata ca e in regula sa gresesti si apoi sa tragi invataminte, daca ei ne vad pe noi IERTAND, vor simti ca sunt iubiti indiferent ce-ar face.
   

   

6. Spunem des cuvintele magice: TE ROG, MULTUMESC, TE IUBESC.

   E simplu…ne place sa le auzim, asa ca le rostim fara sa ne zgarcim. Sunt atat de simplu de folosit si valoreaza atat de mult pentru cel din fata ta.
   Adult sau copil, fiecare are nevoie sa auda vorbe frumoase. Da, conteaza!
   Copilul ne aude pe noi folosindu-le, asa ca ii vor intra in vocabular fara sa-l batem la cap si sa-I repetam de 100 de ori.
   

   

7. Regulile familiei se discuta si se stabilesc impreuna.

   Si da…se leaga cu punctul 1, cel cu frontul comun ;). Fiecare membru al familiei are drepturi egale, are pareri si argumente, fiecare isi poate exprima dorintele si poate sa-si sustina ideile. Nu inseamna ca adultii trebuie sa spuna ‘C-asa vreau eu’ sau ‘Eu te-am facut, eu iti spun ce sa faci’.
   Doar asa copilul nostru va intelege ca parerea fiecaruia valoreaza mult, dar si ca orice decizie trebuie argumentata.
   

   

8. Ne facem complimente.

   Nu spun ca la noi acasa e o bella vita si curg vorbele unse cu miere. Evident…si eu imi ironizez sotul care dimineata se misca uneori in reluare, sau care doarme bustean noaptea…incat pot sa intre hotii peste noi. DAR…incerc sa nu-I reprosez nimic in fata copilului. Din contra, ii apreciez diversele talente & indemanarea la tot ceea ce tine de bricolatul prin casa. Il admir pentru tot ce face si cel mai mult il apreciez pentru ca e un tata minunat pentru Ema.
   E frumos ca cei mici sa auda vorbe frumoase de la parinti despre parinti, nu?
   

   

9. Facem haz de necaz.

   Autoironia e una din armele noastre de familie. Nu ne lasam doborati cu una cu doua. Avem zile care par mai ceva ca o marti cu 3 ceasuri rele, avem perioade tulburi, probleme de tot soiul, ca orice familie. Dar incercam sa facem haz de necaz si sa trecem cu naturalete peste ele. Ca doar n-o sa le lasam pe ele sa treaca peste noi, nu?
   O invatam pe Ema sa-si antreneze mintea sa vada doar solutiile, doar partea plina, sa mearga mereu mai departe, cu zambetul pe buze…lucrurile se aseaza intr-un final.
   

   

Puteti sa-i spuneti oricum. Educatie prin imitatie. Dresura fara zaharel. Copiii care absorb totul precum buretii…ideea principala e aceeasi: copiii astia ne privesc permanent si invata. Ceea ce vad acasa va fi exact ceea ce-si vor dori si ei in viata.

Haideti sa le fim modele bune de urmat.  Haideti sa le ridicam standardele si visele! Haideti sa-i facem sa-si doreasca sa fie fericiti!

Alte postari pe teme similare:

• Dresura fara zaharel. Sau despre educatia prin imitatie. 
• Asa parinti, asa copii. 
• Un episod cotidian din parc. Un episod trist.