Un fel de ‘Quality Time’. Cu mine si Ema.
Eu am zis ca vreau sa ma propun singura pentru titlul de ‘Mama Anului’. Pentru ca ce fac eu pentru copilul asta….sau mai bine spus, ce-a ajuns copilul asta sa faca din mine, greu as fi putut sa cred in urma cu ceva ani.
Ati vazut ceva mai simpatic de atat? Ma refer la mine, care imi folosesc mainile si imi incordez toata lipsa de talent sa o ajut pe Ema sa-si faca o fusta de balerina. Noroc ca eram intr-un cadru organizat si nu am putut sa abandonez. De… usoara jena in fata mamelor care isi ajuta si isi incurajeaza copiii.
Pozele nu pot fi trucate. Asa ca, in figura alaturata: eu, Ema si un atelier de facut fustite de balerina. Da, da, de manufacturat fustite. Adica te duci, platesti, muncesti, iti folosesti mainile si energia si apoi pleci acasa…cu ce-ai facut. Si daca tot am intrat in hora, nu puteam sa las copilul sa plece acasa cu cateva fasii atarnate, asa ca am ajutat-o, cum am putut. Si ne-a iesit un fel de o fusta de balerina, spunem noi, sau tutu cum i se spune in limbaj de balerine.
Se zice ca este ‘quality time’. Noi doua, petrecem timp impreuna si ramanem cu amintiri frumoase. Ea da. Ea ramane chiar si cu o fusta. Eu…raman cu munca. Si cu pozele pentru dosarul ‘Mama Anului’.
PS norocul meu ca ceva mai simplu de facut decat asta, mai rar. Fasii de tul taiate si insirate pe o panglica colorata. Maxim 30 de minute, fara ac si ata. N-a durut, a trecut repede. Iar fusta, e de mare efect! Iar in combinatie cu adidasi rosii, ceva mai gratios de-atat, mai rar!
