35 Fraze pe care copiii NU TREBUIE sa le auda de la parinti
Nimeni nu ne invata de la A la Z cum sa fim parintii perfecti. Nu exista manuale pe care odata ce le-ai citit sa devii un parinte fara defecte. La fel cum si copiii nostri cresc si se schimba in fiecare zi, la fel si noi crestem odata cu ei si incercam sa fim parintii pe care ni i-am fi dorit.
Facem greseli, pentru ca si noi suntem oameni. Spunem lucruri pe care apoi le regretam. Incercam in fiecare zi sa fim aproape de ei si totusi avem momente in care am da orice pentru putina liniste. Incercam sa invatam cum sa le fim aproape, sa-i ajutam, sa-i sfatuim, dar sa nu-i sufocam. Cautam echilibrul, dar uneori ne pare ca lucrurile scapa de sub control.
Ii iubim si NICIODATA nu le-am face vreun rau intentionat. Si totusi sunt momente in spunem lucruri care dor…si nici nu ne dam seama. Habar n-avem cum ajung in mintea si in sufletul copilului nostru. N-avem nici cea mai vaga idee cat de tare dor unele vorbe…
Am strans astazi aici 35 de fraze pe care copiii NU TREBUIE sa le auda de la parinti. Niciodata. Vorbe care dor. Care ranesc. Care in timp provoaca suferinta.
-
Mi-e rusine cu tine!
Unul din lucrurile cele mai periculoase de auzit de catre un copil de la parinti. Se va simti exclus, inutil, o rusine pentru familie si pentru cei din jur.
-
Nu esti in stare de nimic!
-
Mai mult ma incurci!
-
Nu vreau sa mai aud nicio vorba de la tine!
-
Esti un copil lenes! Esti un copil rau!
Copiii nostri sunt inocenti si cred ca binele poate invinge mereu. Haideti sa nu le sadim raul in minte, sa nu le sufocam increderea de sine. Sa incercam sa-i invatam sa fie buni, corecti, fericiti si pozitivi. Da, le putem explica in termeni simpli ca unele lucruri sunt rele sau le pot face rau lor sau celorlati. Dar asta nu-i face pe ei sa fie copii rai.
-
M-ai dezamagit!
A ratat un examen? A gresit la o lucrare? Orice s-ar fi intamplat…nimic nu ne poate face sa sadim in sufletul copilului nostru ideea ca nu mai este iubit din cauza asta. Sa-i facem pe ei responsabili de dezamagirea noastra…e cea mai mare greseala.
-
Vezi-ti de treaba ta si nu mai pune atatea intrebari!
-
Daca faci asta pentru mine, o sa te iubesc mai mult!
-
Misca-te mai repede! Nu te mai moscai! Grabeste-te!
Pare o scena cunoscuta din multe case, nu? Mai ales dimineata, cand parintii spun de 10 -15 ori acelasi lucru, fara sa-si dea seama ca degeaba o fac. Cel mai simplu si eficient ar fi sa le spune copiilor exact ce sa faca pentru a accelera un pic ritmul.
-
N-o sa mai am niciodata incredere in tine!
-
Ma scoti din minti! Ma calci pe nervi!
Noi suntem totul pentru copiii nostri. Daca noi le spunem ca ne scot din minti, ca nu-i vrem aproape…asta o sa-i raneasca atat de tare incat se vor simti inutili, exclusi, vor intelege ca nu sunt valorosi si nu sunt iubiti.
-
Stim noi mai bine ca tine!
-
Nu te mai purta ca un bebelus!
Nu ne putem astepta de la copiii nostri sa se poarte precum niste adulti responsabili. Daca un copil se poarta precum un bebelus, atunci e clar ca trebuie sa analizam contextul. De obicei, este un semnal de alarma pentru parinti, ce indica faptul ca cei mici sunt fie nervosi, speriati, emotionati…In loc sa-i criticam, mai bine sa analizam.
-
Calmeaza-te! Nu te mai smiorcai atat!
E important pentru copii sa invete sa-si exprime emotiile, in niciun caz sa le reprime. Rolul nostru, de parinti, este sa-i incurajam sa-si exprime sentimentele deschis si sincer. Chiar daca uneori ne pare ca plansul este fortat, rolul nostru este sa intelegem ce se intampla si sa le fim aproape.
-
Sa-ti fie rusine!
‘Rusinea’ e un termen pe care copiii nu-l inteleg. Cand le spunem asta…le transmitem doar ca suntem suparati sau furiosi pe ei, dar ei chiar nu inteleg de ce. In plus, se pare ca folosirea acestei exprimari poate cauza comportamente defensive si uneori chiar agresive din partea copiilor nostri.
-
Chiar trebuie sa-ti spun totul de 100 de ori?
Daca spunem un lucru de 100 de ori, e clar ca si noi, parintii, avem o problema. Noi suntem cei care ar trebui sa ne regandim strategia. Cicaleala nu ajuta la nimic. Mai mult chiar, copii au un fel selectiv uimitor de a asculta…asa ca sa fim creativi!
-
Nu trebuie sa ai emotii!
Nu e nimic in neregula cu emotiile. Sunt firesti. De ce sa-i spunem copilului sa nu aiba emotii? Daca facem asta, inseamna ca nu-I intelegem, ca habar n-avem ce-i in sufletul lui. Iar cel mic va intelege ca ceva nu-i in regula cu ei, daca simte agitatia. Sunt momente in care in loc sa-i invatam sa-si gestioneze reactiile si sa vorbeasca deschis despre ceea ce simt…punem o presiune in plus pe ei, incercand sa le insuflam ideea ca emotiile sunt nejustificate.
-
Ti-am spus eu! Da tu nu asculti niciodata!
In momentul in care rostim ‘Ti-am spus eu!’, copiii nostri resimt exact efectul unui tipat, al unei mustruluieli si al unei superioritati vadite a parintelui…care vrea sa aiba intotdeauna dreptate. Asta se traduce in mintea copilului prin inca un esec. Asta ne dorim?
-
Cat esti la noi in casa, nu comentezi!
Credem oare noi ca amenintarile functioneza? Ca daca suntem pe pozitii de forta o sa crestem copii disciplinati si obedienti? Din contra! Se pare ca parintii autoritari sunt mult mai predispusi sa aiba copii care sa nu-i respecte, viitori adolescenti rebeli!
-
Nu cred ca poti sa te descurci. Lasa ca fac eu!
Haideti sa nu zguduim increderea in ei, care si-asa se construieste atat de greu. Vor fi zile nenumarate cand va trebui ca ei sa se descurce singuri. Vor avea nenumarate ocazii in care vor reusi, dar si zile in care nu. Haideti sa-i lasam sa se descurce singuri, mai ales daca vorbim de situatii in care nu sunt in niciun pericol.
-
N-o sa te iert niciodata pentru asta!
Toti parintii trec prin asta. Reactionam la furie si le spunem lucruri pe care nici noi nu le credem. Dar sa le spunem ca n-o sa-i iertam vreodata pentru o greseala…poate fi mai periculos decat ne-am fi gandit. Se pare ca in clipa in care un copil aude asta va intelege ca orice ar face si orice ar incerca sa schimbe, parintii isi vor aminti intotdeauna ca el a gresit.
-
Lasa-l incolo de sport. Nu faci nimic in viata cu sportul!
-
Daca nu ma asculti,…ai terminat-o cu mine!
-
Colegii tai s-au descurcat mult mai bine la test.
-
Esti exact ca taica-tau ( sau maica-ta)!
Daca vorbele astea ar fi urmate de ceva pozitiv…alta ar fi situatia. Insa le folosim doar in context negativ.
-
Tu mereu….sau Tu niciodata….
Cand le spunem ‘Tu NICIODATA nu ma suni’, ‘Tu NICIODATA nu strangi masa’, ‘Tu MEREU iti pierzi ceva’, ‘Tu MEREU ajungi ultimul’….le punem etichete. Greu de dezlipit si greu de scapat de ele, ordata ce s-au lipit in mintea copilului nostru. Cei mici devin ceea ce li se spune ca sunt. Asa ca trebuie sa ne alegem cu MARE GRIJA cuvintele. Haideti sa evitam NICIODATA si MEREU.
-
Faci cum spun eu, fara sa comentezi!
Sau…’c-asa spun eu!’. Uneori n-avem timp, alteori n-avem energie sa stam sa le explicam de ce trebuie sa-si faca lectiile, de ce trebuie sa inchida computerul etc. Si-atunci le-nchidem repede gura:’C-asa zic eu!’. Ce transmitem? Ca noi, parintii, suntem 100% in control si nu ne pasa de opiniile copiilor nostri. Ca ei nu conteaza, doar pentru ca sunt mai mici decat noi. In plus, ratam si sansa unor lectii usor de predat in momente cheie.
-
Noi facem totul pentru tine si tie putin iti pasa!
-
Pui numai intrebari prostesti!
-
Numai la tine te gandesti!
-
Magia nu exista. Nu mai spune bazaconii!
-
Ce faci tu acolo e o prostie!
-
De ce nu poti sa fii si tu ca ceilalti copii?
Sa nu-i comparam cu ceilalti, nici chiar cu fraftii sau surorile. Comparatia starneste gelozii. Se vor simti exclusi, lasati la o parte. Le va sadi sentimentul de esec mult prea devreme…iar in timp rezultatele pot deveni dezastruoase.
-
Pierzi timpul cu joaca!
-
Eu la varsta ta eram mult mai…
Ce sa retinem: Sa nu-i mintim, sa nu le spunem mereu numai ‘da’, sa nu le punem etichete, sa nu-i comparam mereu cu ceilalti, sa nu-i criticam permament, sa nu-i invinuim permanent, sa nu-i amenintam…si sa nu le spunem lucruri pe care noua nu ne-ar placea sa le auzim.
Copiii nostri sunt oameni. Mici si sensibili. Care au nevoie de noi si de repere realiste.
Haideti sa ne gandim de doua ori inainte sa le spunem ceva. Haideti sa avem grija de sufletele lor ca de ceva mai pretios decat am crede!
Mama mi le-a spus pe toate si acum se mira de ce nu imi petrec timp cu ea.
Imi pare rau, Adela. De multe ori, sa stii ca parintii nu-si dau seama ca fac rau cu vorbele. Poate ai putea totusi sa incerci sa vorbesti tu mai des cu mama ta si sa-i spui ce-i in sufletul tau!
Multumesc, chiar voi incerca.
Bună, e ciudat sa scriu asta la ora 10 seara dar din tot ce scria acolo mi sa intamplat si mie ba chiar mai multe de atat si am ajuns ca eu sa nu mai stiu cine sunt . Si am hotarat ca la 12 ani sa fug de acasa dar nu stiu daca sa o fac caci asta inseamna ca peste un an , si nu sunt neaparat pregatita pentru asta , de aceea va intreb pe voi .
De asemenea am si multe sentimente cu care as putea sa ajunc la in pshiholog in persoana.
Fratele meau este foarte dragut dar in ultima perioada doar cu el sta. Pe mine in schimb ma lasa deoaparte sau cand stau cu ei mereu vorbesc la telefoane sau stau cu prieteni dar cand le zic sa ne jucam un joc impreauna e ca si cand nu as fi acolo .
Sper sa ma puteti ajuta si chiar sa imi raspundeti.