Să-i mai lăsăm să copilărească!

O văd în fiecare zi…dar tot mă minunez de ea.
Are 10 ani și îmi pare mare. Pare așa de mare uneori! O tratăm, dintotdeauna, ca pe un adult. Îi vorbim serios, dezbatem, ne sfătuim, o implicăm în deciziile de familie.
Are program ca și noi, știe ce are de făcut în fiecare zi, știe ce activități școlare și extrașcolare nu trebuie ratate. Știe că școala e prioritară, la fel și temele.
E responsabilă și matură deseori. Dar jucăușă și inocentă.  

Oftează. Îmi spune că i-ar plăcea să-și petreacă mai mult timp afară. Dar n-are timp.
I-ar plăcea să mergem la film în timpul săptămânii. Dar n-are timp.
Ar vrea să se vadă mai des cu prietena ei, să meargă mai mult pe role,cu bicicleta, să se dea în leagăn, să citească mai mult, să se joace, să deseneze…și câte și mai câte. Dar n-are timp.

Am încercat să-i aerisesc programul cât pot. Dar nu pot. Școala, engleză sau înot, teme…și asta-i ziua!
Ea oftează. Eu mă uit la ea și oftez și mai adânc.
E un COPIL. E un copil jucăuș, într-un corp mare. Vrea să se joace, să copilărească, să alerge, să-și trăiască anii ăștia unici, așa cum ar trebui să facă toți copiii: cu relaxare, fără program, fără TREBUIE.

Doar că noi, adulții, nu-i lăsăm. Le umplem programul, vrem să ținem pasul cu ceilalți.
Apoi vrem mai mult. Îi împingem de la spate, le cerem în fiecare zi mai mult, îi vrem mereu mai buni, mai sus, mai repede, mai bine. Nu-i lăsăm să slăbească ritmul. Îi grăbim, îi stresăm, îi obosim, îi împovărăm cu griji prea mari pentru niște copii prea mici. Vrem mereu rezultate, performanțe, concursuri, îi comparăm cu ceilalți, adunăm diplome, dosare, medalii…și uităm să-i lăsăm să copilărească!  
În goana asta nebună, uităm de bucuriile simple. Uităm că pentru ei o oră de joacă e mai importantă decât o oră de engleză. Că o oră în parc nu se compară cu nimic altceva.
Da, îi vrem fericiți, îi vrem sănătoși, le vrem binele.
Dar ne uităm prea mult spre viitor și uităm să ne bucurăm de prezentul ăsta frumos.
Îi tratăm ca pe adulți și le furăm, fără să ne dăm seama, momente prețioase din prezent.
Haideți să-i mai lăsăm să copilărească, e cel mai frumos cadou pe care li-l putem face!

Dacă aveți timp, poate vreți să citiți și: 

• Voi sunteți pregătiți să vă crească copiii? 
• Sărbătorim 10 ani magici cu Ema 
• Nu vrem performanțe, te vrem doar fericit, copilule 
• 70 de subiecte de discutat la cina, in familie
• 11 motive dovedite stiintific pentru a petrece timp afara 
• 6 sfaturi de la cercetătorii Harvard, pentru a crește un copil bun