Înainte de a fi noi trei, am fost doar noi doi

Zilele astea au fost pline pentru noi.  Ziua mea de naștere. Ziua lui, imediat după a mea.
Mai mult, am împlinit 15 ani de relație și 12 ani de când suntem o familie.

Am avut zile senine. Cu puține gânduri și amintiri, aproape deloc uitat în spate, nici înainte…doar niște zile liniștite. Cu noi și cu oameni dragi aproape.
Liniște, de asta am avut nevoie, fără să vorbim sau să ne plănuim!  

Abia astăzi am avut eu vreme să mă adun puțin. Să mă gândesc la anii ăștia 15 de când nu mai sunt doar eu, de când suntem amândoi. Zi de zi aproape.
15 ani de când am crescut împreună. Da, chiar am crescut împreună, ca familie, dar și fiecare, separat.  15 ani de când ne consultăm unul pe altul, orice am face. Ani plini, cu zile fel de fel.

Ani din ăia euforici la început și-apoi…ani cu viața reală!
Căsătoria? Cu zile fel de fel, ca la toată lumea. Cu furtuni și zile cu soare, cu zâmbete și lacrimi. Cu bucurii și tristeți. Cu dimineți pline, griji, calcule, planuri. Transpirație și gânduri amestecate.  
VIAȚA. Așa cum e. Cu multe zile banale și câteva cu licăriri speciale.

Cum se schimbă lucrurile în timp!  Fluturii dispar ușor ușor. Oamenii cresc. Privirile complice nu se mai intersectează așa de des.
Avem cu toții zile în care ne desprindem ușor unul de celalalt. Și-apoi revenim.
Căsătoria schimbă ordinea, reașează cum știe ea mai bine prioritățile.
Ne ia din timpul ăla dulce pe care obișnuiam să-l avem doar pentru noi doi.
Ne răpește fără să realizăm ușor ușor serile târzii, cu povești fel de fel. 

Și totuși, anii ăștia…pentru NIMIC nu i-aș schimba! Sunt anii noștri de aur, cum îmi place mie să le spun. În anii ăștia am înțeles viața mi-a adus mai mult decât i-am cerut.

 
Am înțeles că eu nu am lângă mine doar un soț. Am cel mai bun prieten, cel mai realist om care mă aduce cu picioarele pe pământ când e cazul, care-mi dă aripi când simt că am uitat să zbor, care știe să-mi dea încredere când am nevoie, care mă face să râd, care știe să mă privească într-un fel cum numai un singur om din lume o poate face.
Am alături prietenul meu de suflet. Cel mai mare susținător. Cel mai realist critic. Cel mai sincer. Cel mai bun tată pe care mi l-aș fi imaginat.

Habar n-am dacă în lumea asta fiecare are o jumătate. Dar știu că eu mi-am găsit-o.
Știu că sunt norocoasă să-i am pe ei doi, pe amândoi. Doar că astăzi povestesc doar despre mine și el. Despre noi.

Pentru că înainte de a fi noi trei, am fost doar noi doi.

Se spune că fericirea părinților, atât împreună, ca și cuplu, dar și individual, are un impact incredibil asupra copiilor, mai valoros decât multe tehnici de parenting.
Cu implicații puternice pentru copii, pe tot parcursul vieții și chiar după ce părinții nu mai sunt.

Se pare că toți copiii își amintesc pe viață episoade cu părinții lor la 30, 40, 50, 60 de ani, atunci când ei înșiși ajung la vârstele astea și că pe viață ne vor urma exemplul, fără să-și dea seama.

Căsătoria ne schimbă! Relația se schimbă în timp, copiii ne schimbă viața. 
Recunosc, mi-e dor uneori de noi doi. De serile în care stăteam de vorbă până târziu în noapte.
Mi-e dor de noi doi, tineri. De noi doi fără griji. Fără prea mulți bani, dar fericiți.
De râsul nostru plin. De serile simple. De bucuriile simple. Habar n-am ce ne spuneam, dar aveam atâtea de vorbit. Ore în șir și nu ne plictiseam.

Asta nu vreau să pierdem. Bucuria de a ne avea unul pe celălalt. Asta vreau să învețe Ema de la noi. Că în viața asta toate se rezolvă, toate se așează, toate își găsesc rostul…dacă ești cu persoana care-ți dă aripi. Dacă ești cu un om care te face să râzi.
Cu un om care te ține de mână și-ți dă încredere. Cu un om care se uită-n ochii tăi cu căldură.
Cu un om care râde la aceleași glume ca tine. Omul de care nu te plictisești, omul cu care ai învățat să pășești prin toate, să faci haz de necaz și să mergi oriunde, dar împreună.

Căsătoria! Îmi pare așa de ușor într-o căsnicie să ne rupem unul de celălalt, să ne vedem fiecare de-ale lui, să ne neglijăm și să neglijăm, să ne descurajăm, să ne plafonăm.

Mariajul vine cu de toate. Cu zile fel de fel, cu suișuri și coborâșuri, priviri complice, furtuni, lacrimi, strângeri de inimă, strângeri de mână.
Știu că depinde numai de noi să avem grijă de ce avem. Să nu ne fie teamă de mici gesturi de tandrețe. Și zâmbete! Ele topesc munții și încălzesc inimile.
Dacă Ema va învăța asta de la noi, atunci da, voi considera că ne-am îndeplinit cu brio misiunea de părinți și am învățat-o tot ce am știut mai bine!

Dacă aveți timp, poate vreți să citiți și: 

• Voi doi mă întregiți în fiecare zi 
• Copilule, nimeni nu-ți poate lua BUCURIA 
• De ce ne cheltuim banii pe vacanțe 
• Pentru noi 14 noiembrie 2016 înseamnă 10 ani de la nunta noastră 
• Înainte de a fi mama Emei, am fost EU 
• 10 ani de la cel mai sigur DA din viața mea 
• Ce frumos au trecut anii ăstia 9 
• 8 super ani de căsătorie 
• Copilule, învață-mă să am grijă de sufletul tău
• Când se termină școala...
• Ziua FAMILIEI este despre…
• Să-i mai lăsăm să copilărească! 
• Voi sunteți pregătiți să vă crească copiii? 
• Sărbătorim 10 ani magici cu Ema