Viata cu bucurii marunte. Terapie antistres.

In ultima vreme incerc sa ma concetrez mai mult, mai des, la micile bucurii din jur. E un fel de terapie anti-iarna & antistres care chiar functioneaza. E vorba de bucuriile marunte, de zi cu zi, cele pe care de multe ori le ignoram, cele pe langa care trecem cu seninatate si care credem de cele mai multe ori ca ni se cuvin.

Nu-i greu deloc, trebuie doar sa deschid un pic mai larg ochii si sa ma uit dupa ele, chiar in calea mea. Ma uit la Ema care se trezeste cu zambetul pe buze uneori, alteori imbufnata ca i-am intrerupt un vis frumos, cum se spala teleghidata pe dinti, la cafeaua care ne da Buna Dimineata doar cand apasam pe butonul cafetierei pregatite sarguincios de cu seara, la casa asta decorata cu stele stralucitoare, la mirosul de vin fiert cu scortisoara sau turta dulce cu ghimbir. Bucurii marunte gasesc la tot pasul.

Ok, am zile in care ma blochez in cate o vreme cu ploaie care ma stoarce de orice energie, sau in lipsa soarelui de care cred ca sunt dependenta. Dar trag aer in piept si ma gandesc la tot ce merge bine. Sau daca nu functioneaza, atunci ma opresc cu Ema la o cofetarie si ne tratam cu un ecler, mai ascultam acasa o melodie de top care sa ne dezmorteasca oasele si sa ne scoata toate colindele din cap si incheiem cu un ceai printre papusi.

Exact asa cum am facut zilele trecute, cand am fost invitata de onoare in camera Emei, la un ceai de dupa amiaza, in cescutele primite (printre altele) de la Mos Nicolae si decorate chiar de noi (ceea ce se vede cu ochiul liber, ca doar talentul artistic e clar ca l-a mosternit de la mine).

Nu-i frumoasa viata asta, cu bucuriile ei marunte?