Fiecare profesor de la stat ar trebui să facă training în sistemul privat
Asta e propunerea mea: fiecare cadru didactic din învățământul de stat, fie că e educator de grădiniță, învățător de școală primară sau profesor de gimnaziu sau liceu – să facă obligatoriu un training de minim o lună într-o școală privată.
Știți cine ar beneficia primii de pe urma acestui training? COPIII!
Pentru că ei sunt victimele unui sistem politizat, căpușat, îmbătrânit și greu de combătut.
Un sistem de stat în care copilul nu este nici pe departe în centrul atenției, ci interesele politice și sforile trase pentru a proteja oameni și posturi cheie.
Un sistem în care nimeni nu evaluează impactul real al unui cadru didactic asupra dezvoltării unui copil.
Un sistem găunos, care nu stimulează rezultatele reale, ci se-afundă în hârtii și-și îngroapă incompetențele, sub bibliorafturi stufoase.
De ce spun că un training într-un sistem privat ar putea schimba poate lucrurile?
Pentru că între cele două sisteme e o diferență ca de la cer la pământ. Sisteme făcute tot din oameni. Sisteme asemănătoare, dar atât de diferite!
Da, știu că în sistemul de stat sunt nenumărate constrângeri, resurse limitate, hârțoage multe de completat, directori de mulțumit.
Dar, la fel de-adevărat este că OMUL sfințește locul.
Din fericire, încă mai există oameni de calitate în sistemul de stat. I-am întâlnit chiar eu și-am povestit de ei. Dar sunt puțini, prea puțini și sunt pe cale de dispariție, asta-i trisa realitate.
Dascăli care cu greu reușesc să-și mențină linia de plutire într-un sistem bolnav.
Dascăli care se își găsesc singuri motivația, își mențin entuziasmul și zâmbetele, într-un sistem găunos, care-i provoacă să supraviețuiască de multe ori în condiții mizere, greu de digerat.
Dar ce vină au copiii din țara asta, să fie victimele sistemului ăstuia mocirlos?
De-asta spun că toate specimenele astea ar trebui duse cu forța într-un training în sistemul privat.
Aș lua de la inspector arogant, până la profesor zeflemist, învățător arogant, secretară înțepată de școală de stat, pe toți într-un training într-o școală privată.
I-aș obliga o săptămână doar să observe. Să stea și să se uite în jur. ATÂT!
Fără să ridice din sprâncene sau să-și dea ochii peste cap, să se uite la oamenii ăia din privat, cum zâmbesc și cum o clipă nu te fac să te simți mic sau insignifiant, fie că ești părinte, bunic, bonă, șofer și mai ales elev.
Să vadă cum se țin acolo ședințele cu părinții, relaxat și în dialog deschis, cum se solicită feed back, cum se încearcă să fie mai bine și copiii mai uniți.
Să înțeleagă cum sunt priviți copiii, ca de la egal, la egal și nimeni nu-și propune să-i umilească sau să le taie aripile.
De ce acolo se poate? Prin ce minune acolo profesorii își iau rolul de mentori și-ncearcă să-i inspire pe copii?
De ce acolo copiii sunt încurajați să-și spună părerea, sunt stimulați să afle mai mult, sunt încurajați să întrebe?
De ce acolo profesorii pot să fie lideri și să-i facă și pe elevii lor să se simtă valoroși?
Cum de acolo profesorii pot să-i provoace să-și spună părerea și să argumenteze?
De ce acolo, având aceeași materie aridă și stufoasă, profesorii pot să predea în limbaj simplu și prin metode interactive?
De ce copiii ăia nu sunt pândiți să greșească, ci încurajați să o ia de la capăt?
Știți de ce ce se poate? Pentru că acolo, în centrul acțiunilor și activităților, sunt COPIII!
Da, există reguli stricte și regulamente și-acolo, se cer rezultate și evaluări, dar toate au o logică. Nimeni nu le face doar din inerție, ca să-l mulțumească pe d-nul director sau să-și păstreze postul călduț și poziția privilegiată în ochiii vreunui inspector de carton.
Sunt școli și licee de renume din București, în care părinții ajung să-și înroleze cu mari intervenții copiii sau se dau admiteri de 10 copii / loc…și-apoi urmează un calvar greu de închipuit.
Am auzit de profesori care-i umilesc pe copii doar pentru că pot, profesori care te obligă să mergi la ei la meditații, pentru că la clasă nu explică nimic, profesori care nu vor să le-arate extemporalele corectate copiilor și nu le explică unde-au greșit, profesori care intenționat modifică baremele, doar pentru a avantaja pe unii și alții, părinți care sunt ținuți pe la uși, alții care strâng bani de hârtie igienică și săpun la baie….și câte și mai câte.
De ce? Pentru că asta-i țara! Pentru că POT și LE MERGE. Asta-i cel mai trist!
La copiii noștri cine se gândește?
La faptul că dascălii, care-ar trebui să le fie mentori, le taie aripile, încet și sigur, le sădesc în suflet teama, îi obligă să țină capul plecat și le place să-i umilească ori de câte ori pot?
Avem un sistem defect și copii victime și nimeni nu pare preocupat să schimbe ceva, mai degrabă s-ajungă să roadă osul puterii și să învețe să-și ascundă mediocritatea sub mormane de hârtii, în birouri impozante. Asta-i țara!
Până când nu vor înțelege, fiecare om din sistemul ăsta de stat mucegăit, că schimbarea e în fiecare dintre noi…nu cred că se ma face lumină în școlile din România și în sufletele copiilor!
Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:
➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/
DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:
- 6 metode de a inspira si a stimula creierul copiilor
- Când școala știe să-i atragă pe copii
- Secretul unui dascăl, de la cea mai bună profesoară din lume
- Ajută-ți copilul la teme, nu le face în locul lui
- Vitrina cu Meserii prezintă Meseria de Învățătoare, cu Claudia Chiru
- Ce-ați vrea să-i învețe școala pe copiii noștri?
- Și dacă nu am un copil premiant, ce se-ntâmplă?
- De ce plâng părinții, în prima zi de școală?
- Calendar Școlar 2019/ 2020, desenat de Ema. Se poate tipări.
- De ce cred că taberele de vară sunt binevenite?
- Scoala nu se face doar intre 4 pereti
- Implicarea copiilor în activitățile școlare le prezice succesul în viață
- 6 ore petrec zilnic, online, copiii din România
- Doar 8 din 100 de copii citesc din plăcere