Exista modele de familii normale?
Am fost recent la o ceremonie mixta de botez & nunta. Cu alta ocazie am fost la o nunta la care au participat si copiii mirilor, din casatorii anterioare. Prietena mea cea mai buna are un baietel superb cu un barbat minunat, sunt super fericiti, dar nu s-au casatorit si nu a fost nici pe departe prioritatea lor. Au o familie mare si se concentreaza mai degraba pe relatia lor, decat pe oficializarea ei. Avem un bun prieten homosexual care traieste in Anglia si nu a reusit inca sa infieze un copil impreuna cu partenerul lui, dar nu se da batut. Fiecare dintre ei se simte fericit si asta se vede cu ochiul liber.
De multe ori ma gandesc la asta. La cat suntem de diferiti. La ce lucruri ne implinesc pe fiecare. La cat de diferita este FERICIREA in ochii oamenilor de langa noi. Ce lume pestrita! Ce bine-mi pare ca suntem inconjurati de oameni atat de diferiti, care traiesc in aceeasi lume cu noi, dar fiecare este unic. O lume in care fiecare isi face propria familie si propria fericire, dupa o alta reteta. Asta e clar. Nu mai exista un singur NORMAL. Nu mai exista un singur model de familie. Familia clasica devine demodata. Reteta de pe vremuri : facultate, casatorie, copil, copil – nu mai e de actualitate astazi.
Eu am crescut intr-o lume total diferita. O lume in care daca nu erai dupa tiparul cunoscut, erai ori ciudat, ori nebun si excentric….si evident orice abatere era de sanctionat, de barfit, de corectat. Am citit ca rata divorturilor este in crestere in Romania. Decat familii triste, decat cupluri nefericite, decat copii care sa creasca langa parinti crispati, sau familii in care bautura sau violenta in familie sunt obiceiuri zilnice, mai bine familii divortate. Cine stie cand apare fericirea si cand iti cladesti o noua familie?
Nu cred intr-o reteta unica a fericirii si nici intr-una a familiei perfecte. Cred ca fiecare ne cautam propriul echilibru, cuibul de oameni intre care ne simtim iubiti, ocrotiti, linistiti. Fericiti. Asta cred eu despre familii. Si mai cred ca iti trebuie si putin noroc, putin curaj sa-ti urmezi inima si sa-ti asumi alegerea. La noi reteta a fost simpla. 2 + 1 = LOVE
Stiu ca inca mai exista multi copii crescuti in spiritul asta clasic, al familiei, al casatoriei, chiar si al compromisurilor pentru a-ti pastra pozitia si imaginea in ochii lumii. De multe ori asta e mai presus decat fericirea din interiorul casei. Imaginea e mai puternica decat esenta. Stiu cazuri. Dar stiu si exceptii. Si atunci ma bucur ca imi cresc copilul in mijlocul unor oameni liberi in gandire. Oameni carora nu le pasa decat de sufletul lor. Pentru ca asta vreau si eu sa o invat pe Ema. Sa nu puna nimic mai presus de linistea si fericirea ei.
Se mai pun inca etichete in Romania? Exista oare un secret anume pentru o familie fericita?
