Goana dupa TIMP de CALITATE
Balanta asta e cel mai greu de tinut in echilibru. Cea in care incercam ca timpul petrecut acasa, in formula de familie completa, desi cantitativ e clar in defavoarea noastra…trebuie sa facem cumva sa fie timp de calitate. I se spune ‘quality time’ si pe vremuri zambeam ironic cand auzeam asta.
Nu exista o formula magica. Nici o reteta secreta. Fiecare incearca probabil in felul lui sa-si faca rost de ‘quality time’. Nici eu nu stiu exact sa definesc ce-nseamna asta. Stiu doar ca pentru mine nu e vorba de locuri, nici de lucruri, doar de oameni si momente. Asta incercam noi – ca weekendurile sa fie cat mai mult despre noi trei. Sa fie relaxate, sa fie cu noi toti, sa fie cu dimineti tarzii, cu mic dejun in familie, sa fie cu prietenii Emei, dar sa fie si cu oameni pe sufletul nostru, sa fie deconectante, dar nu plictisitoare, sa fie pline, dar nu obositoare…cam asta cred ca inseamna acum pentru noi timp de calitate.
Am hotarat de ceva vreme sa ne gandim mai mult la prioritatile noastre ca familie, decat la ale celor din jur, sa conteze mai mult dorintele noastre, decat asteptarile celorlalti, sa ne dedicam mai mult timp si energie noua si sufletelor noastre, decat sa-l risipim in locuri la moda si poate cu oameni care mai degraba-ti storc energia.
A fost o vreme in care eu personal incercam sa ii impac pe toti, sa fac totul organizat, sa am program riguros pana si in orele de weekend, sa incerc sa fac lucrurile intr-o anumita ordine si sa fie totul aranjat la linie. Un soi de perfectionism obositor si inutil, zic eu cu mintea mea de-acum. Cred ca au fost ani buni in care m-am gandit prea mult la cum sa tin o ordine studiata a lucrurilor. Ani in care in loc sa-mi vad de sufletul meu , am irosit energie preocupandu-ma prea mult de ceea ce se vede in exterior. Ani in care m-a interesat ce cred ceilalti, ce spun, ce se vede, cum se vede, daca e bine pentru ceilalti, daca nu supar pe cineva…
Dar lucrurile s-au schimbat acum. Am inteles exact ca tot ce conteaza in viata asta a noastra…nu sunt aparentele, nu sunt imaginile care se vad in exterior, nu sunt zilele in care te straduiesti sa ai o casa perfecta sau o imagine impecabila. Am inteles ca cel mai mult conteaza sa traiesti, sa simti, sa razi, sa te joci, sa-ti creezi amintiri…sa fii inconjurat de oameni simpli si naturali, de copii care rad si fac dezordine, sa ai o masa plina si deloc sofisticata..sa ai momente simple, care adunate …inseamna timp de calitate.
La finalul zilei, asta-i cel mai important. Daca dupa o zi din asta ai un zambet mare pe fata, e cea mai buna dovada ca timpul asta n-a trecut degeaba. Poti sa ai casa pe dos, poti sa ai parul ciufulit, chiuveta plina de vase…dar daca la finalul zilei adormi cu zambetul pe buze, inseamna ca DA, ai avut ceva timp de calitate. Inseamna ca DA, asta-i farmecul zilelor in familie. Sunt lucruri care de multe ori nu se vad din exterior, alteori nu se vad deloc, sunt zile atat de linistite, in care nimic nu pare special…dar se simte, iar asta-i cel mai important.
Cat despre mine, incerc sa adun cat mai multe clipe din astea, sa le strang in balanta care-mi mananca restul timpului, care-mi consuma prea multa energie. De multe ori imi pare ca e greu, o lupta in care e tare dificil sa pastrezi echilibrul…dar uite ca mai vin si zile din astea cu soare, cu oameni buni si zambitori, cu liniste si relaxare, cu un pahar de vin rosu si casa plina, cu fetele astea intinse pe covor si cu noi in jur…si-atunci te gandesti ca nu-i chiar asa de greu cum pare. Si nicidecum imposibil. Trebuie doar sa stii clar ce-nseamna timp de calitate si tu singur trebuie sa ii faci loc in viata ta. Eu asa incerc!