Discutii de zi cu zi. Lectii de engleza.
A venit momentul mult asteptat. Dupa ce s-a jucat de-a engleza vreo 3 ani la gradinita, se joaca si la scoala de 1 an si ceva, dupa ce am realizat ca-i trebuie clar niste meditatii acasa, a venit in sfarsit si momentul sa vedem roadele.
Aseara ne povesteste entuziasmata:
EMA: Sunt cea mai fericita. Am luat smiley face la engleza. (asta-i premiul suprem la 7 ani, dorit cu ardoare de o clasa intreaga si prezent in toate povestirile Emei).
Eu: Bravo, mami. Vezi ca se poate?!
EMA: Da, chiar e super! De la inceputul anului ma chinui sa fiu si eu cea mai buna.
Eu: Super! Asta poate te ambitioneaza sa mai lucrezi in plus sa mai iei si alta data.
EMA: Ah…nu, nu cred ca mai pot. Stii cat m-am chinuit?
Eu: Pai ce-a fost asa de greu?
EMA: Cum sa nu fie?! La noi la engleza ia smiley face doar cine rezista sa stea cu mainile la spate toata ora si sa nu vorbeasca. Iar eu sa mai stau o ora asa…nu mai resist, sa fie clar!
Uau, si eu care habar n-aveam cum se incurajeaza performanta inca de la varste fragede. Stau si ma gandesc ca poate asa inveti cel mai bine o limba straina, cu gura inchisa si mainile la spate. Sau poate prin desen, cum se intampla la germana. Sau poate sunt eu depasita cand mai gandesc la joc si conversatie? Sigur asta e, sunt depasita!
#lectiideengleza #viatala7ani #blogintandem
