Fericirea codului portocaliu. Zapada de ianuarie.

Da, exact asta a inseamnat zapada din weekend-ul asta – FERICIRE. Asa se traduce codul portocaliu pentru copiii astia simpatici si plini de viata. E doar iarna. Exact asa cum era si cand eram noi mici. Iarna s-a inventat, spune Ema, ca sa ni-l aduca pe Mos Craciun si zapada.

Acum…s-au bifat amandoua! Dupa vreo 3 saptamani cat a stat in casa, tintuita de o varicela copilareasca, Ema, cand a dat cu nasul de zapada, sanie si derdelus, a fost de neoprit vreo 2 ore.

M-am bucurat si eu de bucuria ei!

Desi afara ningea frumos si linistit, eu ma gandeam doar daca o sa pot sa plec din parcare prin nameti. In timpul asta Ema dansa de fericire.

Gandul meu era doar la unde o sa parchez cand merg la birou. Ema deja isi ducea sania la usa si-si facea planuri de derdelus.

Eu m-am imbracat cu viteza melcului si am pufait la fiecare miscare. Ema s-a imbracat cu viteza luminii si radia de nerabdare.

Clar, am realizat singura ca eu am uitat cu totul sa ma bucur de farmecul ninsorii, ca am uitat total si de parcurile, peisajele, copacii plini de zapada si de tot ce aduce frumos, totusi, iarna asta la pachet.

Noroc cu Ema. Ea e copil exact cum am fost si eu pe vremuri, relaxat si care vede numai distractie in orice se intampla, mereu setata pe partea frumoasa, pozitiva. Si mai ales, cu o pofta de viata molipsitoare! Asa cum sunt probabil toti copiii, ca de-asta tot zic eu ca frumoasa mai e copilaria asta!

Eu defapt… urasc si frigul si mai nou si zapada, deszapezirea masinilor si traficul infernal  care vine la pachet cu ele. Dar ieri, am reusit si m-am bucurat si eu un pic de iarna asta. Bine c-a venit in weekend si a reusit sa ne scoata si pe noi, adultii, din case si din gandurile noastre.  Cat despre mine…n-as fi crezut ca o sa ma distrez asa de bine pe sanie!

Da, stiu ca fost doar zapada, stiu ca o vedem an de an…dar chiar prinde tare bine si e frumoasa o zi din asta pe care am terminat-o cu ciocolata calda si vin fiert. Evident, dupa ce am deszapezit masinile!