Asa parinti, asa copii. Sau despre educatia prin imitatie.

Vad deseori  parinti care sunt atat de preocupati de carti si sfaturi, de conferinte si mese rotunde, incat uneori uita sa-si petreaca timpul cu familia si copii.

Vad oameni care incearca sa le faca pe toate cat mai bine si uita ce e mai important – sa le fie aproape celor dragi,

Vad parinti care butoneaza permanent la computer si telefon , dar isi cearta copiii ca-si petrec timpul la TV sau pe tablete,

Vad in jur oameni care tipa si gesticuleaza in trafic si apoi se mira cand isi aud copiii rostind aceleasi vorbe, folosind acelasi ton,

Vad parinti care au uitat de lectura si teatre si se educa uitandu-se la TV, dar se mira ca au copii ce nu iubesc cartile.

Vad mame care-si dau averi pe haine si bijuterii, dar nu-nteleg cand fetele isi doresc de ziua lor o ora la coafor sau la stilist.

Ne-nvartim cu totii intr-o lume agitata, mereu contracronometru, dar ne miram ca avem copii care nu stiu sa se mai bucure de lucrurile simple.

Vad parinti care n-au mai fost la o plimbare prin parc sau la o drumetie de ani de zile, dar se intreaba de ce oare copiii lor nu sunt pasionati de sport.

Vad oameni care se inghesuie sa fie primii, care parcheaza pe locuri de handicapati, care te-mbrancesc si nu stiu sa-si ceara scuze, aceeasi oameni care mai tarziu se mira cand isi vad copiii tratatandu-i chiar pe ei, parintii lor, la fel.

Vad parinti care traverseaza pe rosu si apoi se mira cand isi vad copiii ca nu respecta nicio regula de circulatie,

Vad oameni care sparg seminte in parc si arunca resturi pe jos, dar se plang ca traim intr-o tara de necivilizati,

Vad oameni incrancenati si intr-o lupta continua, care-si privesc apoi cu siderare copiii mereu nemultumiti.

Vad oameni care-si expun etichetele si judeca dupa valoarea masinii sau a hainelor, dar peste ani se plang cand copiii aprecieaza totul in functie de valoarea materiala,

Vad parinti care uita sa se bucure de viata si apoi se mira cand isi descopera copiii tristi si apatici.

Nu-i greu. Toti avem zile si zile. Toti gresim, toti putem mai bine, toti ne simtim vinovati uneori, toti vrem sa fie mai bine, pentru noi si copiii nostri. Trebuie doar sa stim cand gresim.  Si cel mai important este sa nu uitam o clipa ca permanent copiii nostri vad, invata, imita.

Copiii nostri nu fac ce le spunem, fac ce vad ca facem noi.

Copiii nostri nu invata lectii din carti, ei imita ce vad acasa.

Copiii nostri privesc si invata. Fara sa le predam vreo lectie. Fara sa-i invatam teorie. Doar prin puterea exemplului.  Imitatia valoreaza mai mult decat orice curs, orice lectie, orice sfat sau prelegere.

Cred ca asta e regula nescrisa, dar cea mai importanta. Educatia prin imitatie. Am mai scris despre ‘Dresura fara zaharel’.  Sa nu uitam ca oamenii astia mici de langa noi sunt permanent cu ochii pe noi. Vad, invata, imita.

In aceeasi idee, am vazut zilele astea pe net circuland o reclama indiana, premiata la festivalul International al Creativitatii de la Cannes. Este exact despre copiii care se autoeduca prin imitatie. Despre fetitele care devin exact ca mamele lor. Despre puterea exemplului si implicatiile care se vad  pe viata. Luati-va doua minute si uitati-va. Sunt sigura ca apoi va veti gandi de doua ori inainte de a tipa in trafic, de a butona telefonul, de a abaondona o carte pentru un show TV…Doar doua minute.