Cadoul meu pentru mine. 10 zile de vara cu parintii mei

Bucuriile simple sunt cele pe care ni le putem oferi singuri. Mai des si mai simplu decat credem. Si totusi….eu personal inca mai uit de multe ori sa ma bucur de ce am in jur si tot caut mai departe, mai mult, mai complicat.

Din fericire, inaintarea in varsta a venit la pachet cu momente de revelatie in care incerc redescopar cata culoare am in jur si cat de mult ma pot bucura de tot si toate.

Vara asta mi-am propus sa las de-o parte planurile de o saptamana si sa stau o vreme cu Ema la bunici. La parintii mei.  Noi doua, ei doi, o casa in afara orasului, cu muuulte amintiri frumoase care ma leaga de casa, de curte,de familie. Mereu obisnuiam sa ma plang ca n-am timp sa-mi petrec cu ai mei cat mi-as dori, ca mi-ar placea sa stau mai mult cu ei si ei cu mine, ca as vrea sa ma rup de Bucurestiul de vara.  Ma felicit ca n-am mai amanat, cum aveam obiceiul.

Mi-am oferit in primul rand mie un cadou pentru ziua de nastere pe care am petrecut-o impreuna cu ei.

Mi-am facut cadou 10 zile de liniste. Le-am trait cum am putut mai simplu, mai firesc si mai linistit, intr-un iulie perfect, care pentru mine  a valorat mai mult decat daca as fi mers intr-o vacanta in alta parte. Recunosc, experienta ultimului an, in care am fost tulburati  cu totii de o poveste cu spitale, operatii, vesti triste… ne-a zguduit din radacini.  Pe mine m-a facut sa realizez ca fiecare clipa pe care o am alaturi de parintii mei este mai pretioasa decat multe altele in locuri indepartate.

Ultimul an m-a invatat sa ma uit la parintii mei cu mai multa dragoste decat credeam ca pot, cu mai multa caldura, liniste, sperante. Am invatat ca momentele de familie chiar sunt de nepretuit.  Am traversat impreuna cele mai grele 12 luni din viata de familie si am invatat sa fim mai uniti decat eram. Ma uit la mama mea si o vad mai luptatoare decat stiam ca este, mai puternica decat o cunosteam, o iubesc in fiecare zi mai mult pentru puterea si ambitia cu care a trecut peste toate,  ii caut zambetele mai des decat o faceam inainte, incerc sa-i fiu aproape fara sa o sufoc, sa-i arat ca o iubesc fara sa-i spun, sa-i demonstrez cat de mult inseamna pentru noi, fara sa o plictisec.  Cam despre asta au fost si cele 10 zile acasa, cu-ai mei.

Bucurii simple. Zile linistite, dar care pentu mine au fost terapeutice. Am ascultat seara greierii din curte, ne-am bucurat de Ema care a alergat dupa iezii vecinilor, am mancat capsuni si zmeura din gradina, ne-am udat cu furtunul, am mancat inghetata si paine de casa,am pictat,  am avut spectacole tinute de Ema pe scena din salcie, am avut seri de vara in care am citit in balansoar pana tarziu.  Am stat la un pahar de vin rosu cu tatal meu, le-am povestit cat sunt de fericita si implinita, le-am vazut lacrimile discrete in coltul ochilor. Cred ca si ei pe ale mele. Probabil orice parinte viseaza sa-si auda copilul cat e de fericit. Si am incheiat frumos, sarbatorind linistit ziua mea de nastere si pe a lui Claudiu acolo, in curtea care a vazut atatea petreceri de 13-14 Iulie, incat nici nu mai stie sa le povesteasca.

Da, sunt rescunoscatoare si multumesc pentru  cadoul asta de ziua mea! Mi-era asa un dor de zile linistite!