Când școala îi învață lecții de viață
Se vorbește mult despre hibele din sistemul de învățământ, despre programe încărcate, manuale cu greșeli, materie stufoasă, aridă, neactualizată și neancorată în prezent, despre școala care-i învață multe, dar niciodată lecții de viață.
Se vorbește des despre copii plafonați și o școală care merge oriunde, dar numai înainte nu!
Ăsta-i contextul. Ăsta-i sistemul. Aici suntem, vrem sau nu vrem să recunoaștem!
Și totuși, se vorbește prea puțin despre ce e în regulă. Despre dascălii care, în acest hățiș, își văd de drum. Și merg oriunde, dar numai înainte!
Dascăli dedicați, cu idei, cu har, implicați în tot felul de proiecte, care aplică metode actuale, improvizează, inventează, creează și răzbesc, prin programa asta, așa cum e ea.
Dascăli care arată că se poate, dacă se vrea!
Aici, pe blog, evit, pe cât posibil, să relatez episoade de la Ema de la școală.
Dar nu pot să nu povestesc un episod de zilele trecute. Un altfel de episod, care demonstrează că școala poate să-i învețe mai mult decât teorie! Lecții de viață!
La Ema s-au făcut alegeri pentru liderul clasei. Iar când spun alegeri, imaginați-vă niște copii de 10 ani care și-au ales, perfect democratic, liderul. Nu șeful clasei, atenție! LIDERUL!
Știți cum văd eu lecția asta pentru ei toți? Neprețuită!
Ema și-a dorit să candideze. Eu i-am dat contraargumente, ea și-a susținut și menținut dorința. Evident, a fost decizia ei și i-am respectat-o.
Fiecare copil din clasă a fost liber să candideze și să-și prezinte platforma în fața clasei.
Ema și-a făcut, singură, un poster mare, pe care și-a notat ideile pe care le propune. Platforma! Ideile ei, realizabile!
Am povestit împreună mult pe subiectul ăsta. De ce e importantă platforma, de ce trebuie să fii cinstit și să propui lucruri pe care poți să le implementezi, de ce te aleg oamenii, cum trebuie să fie un lider și cât ar trebuie să se implice. Am povestit apoi despre diferențele dintre un lider și un șef.
La școală s-a organizat primul tur de vot, iar primii doi copii au intrat în turul 2. Unul din copiii din turul 2 a fost Ema.
A pierdut. S-a necăjit. I-a părut sincer rău, pentru că, pentru prima oară în ultima vreme, era ceva ce-și dorea ea. Fără să fie condiționată de nimic. N-am înțeles exact de unde-i pornea dorința asta, dar i-am respectat-o. Am sfătuit-o, fără să încerc să o influențez.
A venit acasă tristă. Nu-i capătul lumii, normal. Chiar dacă, la 10 ani, altfel se văd lucrurile.
E unul din eșecurile pe care le avem cu toții mai devreme sau mai târziu. E una din experiențele de viață pe care nu le uiți prea ușor. E prima căzătură pe care o iei…și-apoi trebuie să te-aduni și să mergi mai departe.
Știți ce-am văzut eu de fapt?
Un copil norocos, care a trăit la 10 ani o experiență de viață pe care cred că eu am avut-o mult mai târziu. Ea habar n-are acum de asta!
A fost tristă, dezamăgită, dar deja s-a scuturat și încearcă să-și găsească partea bună din tot ce-a fost. Iar împreună, să vedem unde a greșit.
A înțeles că propunerile din platformă trebuie argumentate și susținute.
A simțit și s-a demonstrat că discursul e una din componentele esențiale atunci când vrei să convingi un public. Dar că sinceritatea și convingerea sunt la fel de importante!
A-nțeles unde a greșit: a lucrat și și-a pregătit posterul, dar nu și discursul. Deloc! Nu și-a făcut notițe, nu și-a structurat ideile, n-a făcut nicio repetiție. A avut mult entuziasm și dorință! Care n-au fost de-ajuns!
Mi-a povestit că entuziasmul i s-a transformat în emoții, dorința de a câștiga în ezitări și bâlbâieli. Iar ceilalți copii care au candidat, toți cu discursuri scrise, i-au transmis temeri.
Astea au fost trăirile la 10 ani!
Mi-a povestit apoi cât de imparțial și obiectiv i s-a părut tot procesul, cât s-a fâstâcit când un contracandidat, în timp ce ea vorbea, i-a făcut gesturi care au intimidat-o, cât a contat zâmbetul unei prietene, care i-a dat curaj.
Toate, bucăți de viață reală. Cu bune și rele!
Mi-a povestit apoi, cu cele mai frumoase cuvinte, despre fetița care a câștigat.
Știți ce m-a impresionat? Că au decis împreună, din proprie inițiativă, să se voteze una pe cealaltă. Să se susțină și chiar să lucreze împreună, oricare ar fi rezultatul.
Am înțeles, printre rânduri, de ce a câștigat fetița respectivă. Pentru că merita!
Pentru că, așa cum mi-a povestit Ema, a vorbit foarte sigură pe ea, foarte convingătoare și mai ales, pentru că este un om bun. Potrivit să fie un lider, pentru că nu se preface. Așa este ea în realitate!
Mi se pare atât de important să-i învățăm pe copiii noștri să se bucure de succesele altora!
Să vadă mereu binele și frumosul în cei care le sunt aproape, să învețe ce e de învățat, să se bucure sincer pentru reușitele celor care le merită!
Mi se pare așa o lecție importantă, asta a alegerilor corect organizate, a discursurilor, a emoțiilor, a succesului sau a dezamăgirilor.
Ba chiar mă bucur că n-a câștigat! Doar așa a tratat cu seriozitate toată experiența. Abia acum și-a dat seama că atunci când îți dorești cu adevărat ceva, trebuie să te pregătești, să muncești, să te dedici.
Primul eșec e greu de înțeles. Dar atât de important!
Iar dacă la 10 ani a învățat lecția asta, eu zic că școala e mai mult decât doar teorie.
E și despre lecții de viață, uneori mult mai valoroase!
Nu uitați, pe noi ne găsiți și pe:
➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/
DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:
- Ce abilități trebuie să-și dezvolte copiii, până la 18 ani
- 6 lucruri pe care părinții nu mai trebuie să le facă în locul copiilor
- Pediatrii ar trebui să le prescrie copiilor timp de joacă
- Copiii voștri școlari mai au timp de joacă?
- 100 de lucruri de făcut înainte de a împlini 6 ani
- Ce sarcini le putem da copiiilor noștri, în funcție de vârstă
- Cel mai frumos loc de joacă e AFARĂ
- Să-i mai lăsăm să copilărească!
- Plimbările în natură sunt benefice pentru creier
- 10 lucruri care-i fac fericiți pe copiii noștri
- 10 beneficii ale sportului, pentru copii