Copiii trebuie invatati sa se bucure de reusitele celorlalti

Incerc sa o invat pe Ema sa fie corecta, sa aiba principii de viata sanatoase si sa nu se lase influentata de unul si altul.

Incerc sa o invat ca increderea in ea si in cei apropiati, in adevar, in bine si in dreptate sunt principii care nu se demodeaza niciodata,

Incerc sa-i  spun ca in timp oamenii se cern si iti raman alaturi doar cei sinceri, ale caror vorbe si sfaturi valoreaza  mai mult decat amicitii pasagere si interesate, decat pozitii ierarhice stralucitoare si  aparenta putere, decat zambete false si relatii superficiale.

Incerc sa-i dau mereu exemple pe limba ei, incerc sa-i arat ca viata asta cu suisuri si coborasuri are farmecul ei unic si nimic nu poate sa te convinga sa abandonezi sau sa devii spectator,

O vreau sa se bucure mereu cu tot sufletul si sa ia doar partea senina a vietii, sa traiasca micile bucurii cu aceeasi intensitate,  sa nu amane si sa nu astepte ocazii speciale sa faca ceea ce simte.

Incerc sa o invat sa aiba curajul sa incerce, sa testeze, sa aiba incredere, speranta, sa nu se teama de esec si sa invete din fiecare experienta ceva.

Incerc sa o invat sa nu se abata de la drumul ei, sa-si pretuiasca  visele ei si sa nu se simta in competitie cu nimeni.

Sa inteleaga ca fiecare trebuie sa-si urmeze calea, sa-si traiasca viata linistit si senin, fara sa se uite peste umar.

Incerc sa o invat ca prietenia si succeselor celor dragi sunt tot atatea motive de bucurie ca si succesele ei.

Dar ea n-are nevoie sa o invat eu asta! Ea simte multe din tot ce incerc eu sa o invat. Ea gandeste deseori mai matur si mai organizat ca un adult, dar atat de inocent cum numai copiii stiu.

Ea intelege mai multe decat banuiesc eu ! Cred ca eu sunt cea care are de  invatat de la Ema, asta am tot simtit asta in ultima vreme.

Am stiut ca Ema este deja pe drumul ei in ziua in care a venit acasa trista si abatuta ca desenul prietenei ei nu a castigat o competitie oarecare, i-am vazut lacrimile sincere si am simtit prietenia despre care se spune ca dureaza la bine si la greu.

Ce poate sa fie mai graitor decat o prietenie sincera la 7 ani, ce lectii mai pot sa-i dau eu copilului asta care se bucura de succesele si reusitele celor din jur, care plange odata cu prietena ei, care iarta usor si crede ca oamenii merita mereu inca o  sansa, copilului care stie ca lucrurile nu se rezolva decat atunci cand discuti si spui ce ai pe suflet, ce pot eu sa-l mai invat pe copilul asta care in fiecare zi ma fascineaza cu simplitatea gandurilor de la 7 ani?!

Nu vad fericire mai mare pentru un parinte decat atunci cand isi da seama ca a crescut un copil bun.  Si atunci stii ca impreuna sunteti pe drumul cel bun!