Cum cresc copiii astia…Cum au trecut 7 Ani!
Ma bucur s-o vad crescand, ….ma bucur de ea, de noi, de anii astia minunati. Incerc sa ma bucur cat mai mult, mai des, mai intens. Uneori am cate o zi in care tot ce vreau este sa treaca timpul, apoi imi pare rau ca a trecut o zi fara sa ma bucur de tot si de toate.
Ema implineste zilele astea 7 Ani.
7 ani plini de ea, de noi toti ca familie, de momente. 7 ani minunati. Oricat mi-am propus, nu reusesc sa scap de melancolia asta tipica…N-am cum sa ma abtin sa nu spun ca-mi pare ca atat de repede trec zilele, anii. Ma gandesc deja ca o sa vina vremea intr-o buna zi sa plece din cuib. Dar imi schimb repede gandurile. Uneori ma intreaba cati ani o sa am eu cand ea o sa fie ca mine…iar cand discutia merge mai departe si ma intreaba unde or sa fie bunicii ei cand ea o sa aiba copii, ma pierde total.
A crescut repede. Stiu ca toti parintii spun asta. Ema are 7 ani. Astazi am facut un calcul si am realizat ca anii astia inseamna… ca am petrecut impreuna de 7 ori sarbatorile de Paste, de 6 ori Craciunul, de 6 ori ziua ei de nastere.
Revelatia este ca… a trecut deja mai mult de o treime din timpul pe care il avem cu ea in cuib. Pana la 18 ani. Pana cand o sa plece de acasa. Deja a trecut mai mult de o treime din timp! Toata lumea spune, dar nimeni nu ne-a zgaltait bine sa ne spuna raspicat cat de repede trec anii, cat de repede cresc copiii astia de langa noi, cum zboara zilele, anii, momentele, cum ziua de azi devine amintirea de maine, cum astazi suntem mai frumosi si mai tineri decat maine, cum fiecare zi de azi e mai pretioasa decat multe altele din jur.
Sarbatorim 7 ani de Ema, cu Ema, langa Ema, cu gandul la Ema la fiecare pas, ani in care tot ce a insemnat prezent, trecut si viitor a avut-o pe ea ca prioritate. Imi amintesc multe. Am uitat multe. Momente frumoase. Intense. Pline de noi. De familie. Mi-am petrecut mare parte din anii astia punandu-mi fel de fel de intrebari. Citind. Incercand sa fie cat mai bine. Sa gresesc cat mai putin. Avand o gramada de ingrijorari. Daca pateste ceva? Daca ceva nu merge bine? Va invata oare sa se descurce singura? O sa poate sa inoate? O sa invete engleza? O sa reuseasca sa mearga pe patine? Dar pe bicicleta? I-am stabilit de multe ori praguri, pe care le-a trecut pe neobservate.
Eu m-am ingrijorat, ea mi-a aratat mereu cat de simplu le poti face. Cat de natural. Fara griji, fara stres, fara limite puse de altii. In propriul ritm. Traind fiecare experienta. Fiecare moment in parte. Nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vrei. Nu pentru ca eu mi-am dorit asta pentru ea, ci pentru ca ea a vrut sa faca asta. Asa am invatat eu de la Ema ca AZI e mai frumos decat ieri sau decat maine. Ca poti face orice, daca nu te ingrijorezi. Ca poti depasi orice limita, numai daca TU vrei. Numai daca TU ai incredere. Ca nu conteaza ce asteptari au ceilalti, ci mai important este ce-ti doresti TU. Are doar 7 ani, dar are multa personalitate si o pofta de viata cum numai copiii au. Ma invata lectii de viata pe care nimeni nu poate sa le predea mai natural de-atat. Ma invata ca grijile n-ajuta la nimic. Ca frica iti blocheaza curajul. Ca stresul ne poate fura momente, zile, experiente, fericire. Ca oamenii rai sunt nefericiti. Ca zambetul ne face frumosi si senini.
Multumesc, Ema! Esti un profesor minunat! Acum asta incerc si eu in fiecare zi sa vad. Frumosul. Binele. Sa ma ingrijorez mai putin si sa ma relaxez mai mult. Sa am incredere. In tine, in mine, in noi. Sa vad ca lucrurile se intampla exact asa cum trebuie. Sa sper ca in fiecare zi vom trai impreuna alte momente, alte experiente, alte bucurii. Sa vad mai mult din AZI si mai putin din maine. Sa ma concentrez pe prezent si sa nu-mi fie teama de nimic.
Multumesc, Em, de la tine stiu acum ca un zambet valoreaza mai mult decat credeam, ca de multe ori orgoliile sunt de prisos. Tu, copilulule, mi-ai aratat ca nimic nu e mai important decat sa treci prin viata cu bucurie si sa razi cu pofta, sa apreciezi zilele cu soare, dar si pe cele cu nori si ploaie. Ca e la fel de frumos sa vezi jumatatea plina, dar de multe ori nici cea goala nu inseamna sfarsitul. Am invatat de la tine optimismul, increderea, naturaletea. Am invatat atatea si stiu ca inca drumul e lung si presarat cu multe neprevazute. Pe care abia le-astept!
La multi Ani, copil minunat ce esti!
