Cum să-i învățăm pe copii să poarte conversații dificile

Conversațiile dificile ne consumă pe toți, fie că suntem adulți sau copii, tot oameni suntem!

Știți despre ce vorbesc, nu?!  Sunt discuțiile alea care nu ne dau pace, pentru care facem tot soiul de scenarii, ne dau emoții, ne stresează, avem dureri de cap și de care am face orice să scăpăm.  

Eu recunosc, nu de puține ori am trecut prin asta, la locul de muncă sau chiar în cercul de prieteni. Tot soiul de discuții delicate, răspunsuri negative, justificări care trebuie date față în față și de care uneori îmi vine să fug rupând pământul.

Am și fugit când am putut. Le-am amânat, le-am evitat, am băgat capul în nisip, am încercat tot ce-am putut. Fuga sau amânarea nu sunt NICIODATĂ o soluție pe termen lung. Să trimit un mail sau un SMS, nici atât. Mai rău inflamează situația. Am înțeles în timp…în ANI, că n-am cum să scap decât înfruntând situația & omul față în față.

Există o singură soluție pentru conversațiile dificile: SĂ LE AVEM!

Nimic nu funcționează mai bine decât o discuție sinceră și echilibrată, față în față. Uneori pare greu, dar funcționează!
Cuvintele rostite nu se compară cu cele scrise. Explicațiile și argumentele date față în față nu sunt precum rândurile așternute într-un mesaj. Privirea celui din față nu se compară cu răceala unui ecran. Emoția unui glas nu poate fi înlocuită cu literele dintr-un SMS.

Asta încerc să o învăț și pe Ema, lecțiile pe care eu le-am învățat în ani, în multe zile de frământare și atâtea greșeli făcute în timp.

Dacă vrem copii echilibrați, viitori adulți responsabili, stăpâni pe ei, trebuie să-i învățăm să nu fugă de conversațiile dificile.  Dacă reușim să-i învățăm asta înainte de a-și lua zborul din cuib, e o mare lecție pentru viitorul lor.

Copiii noștri s-au născut printre mailuri, SMS-uri, social media, văd la televizor președinți de țări care se războiesc prin mesaje pe Twitter. Iar sarcina noastră, de părinți, este cu atât mai grea!
Să-i învățăm să-și exprime gândurile și emoțiile față în față, nu să se ascundă în spatele unui email sau sms! Să-i învățăm că o conversație poate părea mai grea, dar e întotdeauna mai umană. Să-i facem să înțeleagă că mesajele sunt reci, impersonale, autoritare, incomplete, pot fi greșit interpretate și deseori considerate ofensatoare.

Haideți să-i învățăm să spună direct lucrurilor, pe nume!
Să spună direct când ceva îi deranjează, să-și ceară scuze, să-și spună părerile, să argumenteze, să combată, să dea vești bune sau proaste, dar să o facă FAȚĂ în FAȚĂ, pe cât posibil, nu prin mesaje.

Emailurile sau SMS-urile sunt utile pentru informații scurte, utile, pentru informări sau cifre, dar nu pentru a transmite emoții sau a dezbate situații dificile. De ce?

• Pentru că nu poți să transmiți nuanțe sau să creezi context autentic doare prin cuvinte scrise.
• Pentru că nu poți să transmiți emoții în 140 – 180 de caractere.
• Pentru că e greu să fii autentic în scris, iar oamenii ar putea interpreta asta ca falsitate.
• În scris lucrurile trebuie sintetizate și prezentate succint, ceea ce în cazurile speciale poate să-l deranjeze sau chiar să-l rănească pe cel care citește.
• Mesajele scrise tind să pară autoritare și reci, nu oferă un cadru relaxat și uman.
• …și nu în ultimul rând, mesajele scrise pot fi ignorate!

Cum ne învățăm copiii să poarte conversații dificile? Prin exemplu personal, prin perseverență și exercițiu!

Să practicăm cu ei conversația

Jocurile alea de rol pe care le făceam când erau mai mici, pot continua acum. Noi, adulții, putem avea rolul copilului sau al interlocutorului, pe rând…și să dăm drumul imaginației.
Doar așa îi putem învăța să-și înfrunte emoțiile ce ar putea apărea în conversație, să anticipeze reacții, să gîndească răspunsuri și să depășească momentele stânjenitoare.

Să îi învățăm să-și aleagă momentul potrivit pentru discuțiile dificile

Momentul ales pentru conversațiile dificile este de multe ori la fel de important ca și ceea ce spunem. Noi, adulții, știm asta. Am învățat să fim atenți la moment, context, la starea celuilalt și să ne repliem în funcție de context.
Am învățat că nu e bine să avem o discuție dificilă cu un soț nervos sau obosit, cu o femeie agitată sau cu cineva flămând, nu? Le-am învățat așa, din mers…și ne adaptăm.
Dacă ar prinde și cei mici importanța momentului și s-ar adapta cât de cât contextului, tare le-ar mai fi util pentru situațiile tensionate din viitor!

Voi ce alte trucuri aveți pentru a-i face pe copii să vorbească? Cum îi învățați să se exprime liber și să spună ce au pe suflet? Poate îmi spuneți în comentarii și mărim lista!

Dacă aveți timp, poate vreți să citiți pe teme similare:

• 26 de cuvinte de încurajare pentru copiii noștri 
• 100 de lucruri de făcut înainte de a împlini 6 ani
• 10 lecții și sfaturi după o zi în care am spus doar DA 
• Fericirea e ingredientul esențial pentru fiecare dascăl 
• 30 de întrebări utile, să aflăm ce au făcut cei mici la școală…fără să întrebăm direct
• 70 de subiecte de discutat la cina, in familie
• 11 motive dovedite stiintific pentru a petrece timp afara 
• 6 sfaturi de la cercetătorii Harvard, pentru a crește un copil bun