De ce am râs şi am plâns zilele astea?

IULIE e o luna marcata puternic in calendarul nostru. Cu aniversari, care vin la pachet cu funda rosie in mijlocul verii si in mijlocul familiei noastre.

Saptamana trecuta a fost ziua mea de nastere. Apoi a fost ziua lui de nastere. Si totul a fost incununat de  ziua noastra. 10 ani de casatorie.

Au fost niste zile pline…cu iz sarbatoresc, cu multe emotii, ganduri, amintiri, bilanturi, planuri, romantisme, realisme. Cu de toate, ambalate frumos la inceput de zi si explodate direct in suflet la finalul maratonului asta aniversar.

Anul asta a fost diferit, nu stiu de ce.  Anul asta parca m-au coplesit emotiile, oamenii, urarile, energiile venite din toate partile.  Voi toti care mi-ati scris, mi-ati spus, mi-ati cantat, mi-ati urat atat de frumos si ‘personalizat’…si eu am plans cate un pic in fiecare zi.  Urari care m-au coplesit. M-au implinit. M-au impresionat. De obicei fac fata cu brio. Imi place sa am aniversari simple,  cu soare si oameni dragi, imi plac zilele fara etichete si fast, dar cu multe zambete si sa adorm linistita si implinita.

Anul asta a fost la fel de simplu si nesofisticat si totusi altfel. Atatea urari si ganduri de bine, care au venit la momentul in care aveam multe semne de intrebare, dar parca totul s-a limpezit saptamana trecuta. Am plans pe ascuns, linistit si fericit, pentru ca m-am tot gandit si inca nu-mi vine sa cred ce noroc pe capul meu. De obicei ma feresc sa spun cat de fericita sunt, tin doar pentru mine.

La finalul maratonului aniversar m-am uitat in telefon, in computer, am vorbit, m-am uitat pe poze, pe mesaje, telefoane, urari, vorbe si ganduri de la oameni pe care-i stiu de o viata. M-au sunat oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, dar pe care-i am in suflet si se pare ca asta functioneaza birectional de multe ori.

Prietenele mele din lumea larga, ‘fetele cochetele’, m-au sunat si mi-au urat. Doar sa le aud vocile, sa le vad mesajele si mi-a crescut inima. Am vorbit cu ai mei, m-a sunat Ema, m-am auzit cu oameni din liceu, prieteni de cand lucram in agentie, colegi pe care-i stiu de cand imparteam pachetele in studentie, familia, prietene vechi si noi, oamenii de langa mine si pe care uneori uit ca ma pot baza si in zilele cu soare si in cele cu nori.

M-am uitat pe pozele de acum 10 ani cand eram tineri si senini. Intre timp, ne bucuram mult mai matur de aniversarile in care ii mai avem alaturi, inca, pe ai nostri. Copilul meu m-a sunat si ne-a cantat La Multi Ani. Cat am ajuns sa apreciem zilele astea!

Am primit tot felul de flori, dar si floarea soarelui, m-am trezit la usa cu un tort surpriza, in spatele lor un om care e prietena mea de suflet si pare ca si asta se simte si se intoarce inzecit, am ciocnit un pahar linistiti cu oameni care ne sunt alaturi de ani de zile, ne-am facut planuri de ‘socializare’ pentru toata vara si am incheiat cu un weekend in familia apropiata si cu niste oameni de suflet.

Simplu, linistit, weekend aniversar acasa, cu limonada, inghetata de casa, porumb fiert, in curtea verde si plina de hortensii, copii si de mult soare.

Ce oameni, ce viata, ce zile pline, ce fericire pe capul meu! Uite de-asta am plans in ultimele zile, de fericire!