De ce o cheama Ema pe Ema noastra
E un nume predestinat. Un nume ales cu mai mult de 20 de ani inainte ca ea sa se nasca. Recunosc, eram pregatita sa lupt daca ar fi fost nevoie , sa ne botezam fetita Ema. Dar n-a fost nevoie, am primit aprobare din prima incercare. Iar povestea numelui la noi intra la categoria lucrurilor din viata cu un pic de magie.
Daca ma intrebai inca de cand eram eu de varsta gradinitei, ti-as fi spus ca intr-o buna zi o sa am o fetita cu ochi albastri si zambet frumos, pe care o s-o cheme Ema. Povestea a pornit de la papusa EMA, pe care mama mea a primit-o cadou candva prin perioada liceului. Nu e de portelan, nu e din vreun material pretios, este pur si simplu speciala pentru noi. Mama mea a pastrat-o cu gandul la ziua cand va avea ea o fetita. Papusa a devenit a mea, am poze cu ea inca de cand eram eu mica. Am pastrat-o si eu la randul meu cu un soi de respect, tandrete, cu un sentiment special.
Spuneti-i nebunie de copil, un gand fugar sau vorbe aruncate in joaca. Dar am stiut tot timpul ca intr-o buna zi o sa am o fetita, care o sa semene cu papusa Ema. Si uite asa s-au aranjat astrele, karma si toate cele…si uite-ma cu minunea asta de copil Ema.
Ea stie de ce o cheama asa. Isi pastreaza inca papusa (e-adevarat, cu gura plina de plastilina si ochii machiati) si nu-si explica de ce barza a gresit si i-a facut parul deschis la culoare, in loc sa fie negru. ‘Mami, sigur ai nimerit o barza zapacita, care mi-a gresit parul. In plus a gresit si ca mi-a pus doua gropite intr-o parte si doar una in cealalta parte.’
Asta e povestea numelui Emei. Si de-aia cred eu ca in viata lucrurile sunt asezate intr-o ordine anume, asa incat pana la urma sa se intample exact asa cum visam, sau poate chiar mai frumos.
