Despre TE IUBESC. Nefolosit, prea folosit…
Amintirile mele din copilarie sunt calde, frumoase, linistite. Sunt amintiri fericite. Viata linistita, bucurii de zi cu zi, familie unita, rude multe, prieteni cat curprinde. O pereche de parinti echilibrati. Lipseste doar ceva…Si nu o spun ca un repros, e doar ceva de care mi-am dat seama tarziu, cand eram adult. Din amintirile mele lipseste ‘Te iubesc’. L-am simtit, l-am trait, dar nu l-am auzit niciodata acasa, de pe buzele parintilor mei. Parinti care ne-au fost aproape tot timpul, ne-au ajutat, incurajat, ne-au impins de la spate, ne-au scos din necazuri, iar ne-au incurajat, ne-au lasat sa alegem, ne-au inteles chiar si cand nu prea aveau motive, ne-au fost alaturi mereu, neconditionat. Parinti care n-au lasat anii sa treaca fara sa ne creeze amintiri frumoase, care valoreaza pentru mine, pentru ei, de 1000 de ori mai mult decat cuvintele. Parinti care ne-au crescut intr-o vreme in care ‘te iubesc’ mai degraba se simtea, decat se pronunta. Dar mi-a lipsit si am realizat asta abia tarziu, cu ochii pe filmele cu americani exuberanti, in vorbe si trairi.
Asta este legenda care pe mine m-a facut sa rostesc greu ‘Te iubesc’, de parca invatam o limba straina. Dar odata ce l-am spus, mi-am promis ca eu nu o sa las nicio zi in care sa nu-i spun copilului meu ‘Te Iubesc’.
Acelasi ‘Te iubesc’, care a stat ascuns de mine atata timp, parca acum s-a eliberat si il folosesc mai des decat ar trebui. Stiu ca folosit in exces e la fel de periculos ca si nefolosit deloc. Isi pierde valoarea. I-l spun Emei de cel putin 10 ori zilnic. ‘Pa, puiule, te iubesc’. ‘Noapte buna, te iubesc’. ‘Te iubesc, cum a fost la scoala?’. Uau….
Eu ii stirbesc valoarea pe zi ce trece. Si mi-am dat seama de asta cand am vazut-o pe Ema ca scrie in toate felicitarile ‘ Te Iubesc’, fie ca e pentru educatoare, colega, bunic. Il foloseste pe post de formula de deschidere sau incheiere, pentru ca asa a invatat de acasa.
E clar, va trebui sa echilibram situatia si sa imi impun o norma zilnica maxima de ‘Te Iubesc ‘. Trebuie sa-l reabilitez si sa-i dau valoarea pe care o merita, pe care copilul meu trebuie sa o respecte, , sa o aprecieze la adevarata valoare, sa o auda, sa o simta…
