Discutii de zi cu zi. Vizita la Fabrica de Mozaic

Ca să vedeți de ce sunt eu fana copiilor în general și a copilului meu în special.

Săptămâna Altfel la școala Emei, iar astăzi au fost ( printre mai multe obiective) și la Fabrica de Mozaic. Ema a plecat la drum hotărâtă și încurajată de mine să facă poze multe, să le folosească pe blog în Jurnalul Emei.

Eu o las să pozeze gărgărițe, pietre, frunze…cam tot ce vrea ea. Cred ca până să ajungă să-și facă un stil propriu și să învețe tehnica, trebuie să încerce și să experimenteze.

Acasă mi-a povestit dintr-o suflare, încântată maxim, ce de culori a văzut în mozaicurile de la fabrică. Și cum îi venea să pozeze totul și să se laude apoi la mine. Doar că o doamnă le-a spus să lase prostiile, că nu-i nimic interesant de pozat!

”Mami, era un paradis acolo. Tu nu te-ai fi oprit din admirat si pozat. Iar doamna asta spunea ca nu e NIMIC. Auzi…NIMIC!
Păi mozaicurile astea sunt ca niște tablouri, zici că era o expoziție de artă, așa erau de frumoase. Da’ n-am contrazis-o, să nu se supere. Doar că mi-am văzut de treaba mea.”

Adică a ignorant-o cu naturalețe. Și a venit acasă cu niște poze…mai tremurate sau mai puțin tremurate, dar cel mai important, cu amintiri, experiențe și povestiri.

Norocul meu, de mamă ușor impresionabilă, că printre cuvintele ei am găsit și episodul ăsta…de creativitate și diplomație la pachet. Lecții de viață. La nici 9 ani.

Că de-asta nu mă pot abține să mă umflu în pene de copilul ăsta, care încă nu se lasă băgat în nicio cutie  și-și vede de copilăria ei creativă și relaxată, out of the box! 

PS Doamne…imi pare rău că nu particip și eu la Săptămâna asta Altfel, așa de tare-mi plac locurile pe unde se duc copiii ăștia, recunosc!