Episod de Iarna. Despre educatie si autoeducatie la 7 ani
Scurt, c-asa-i in vacanta, pana si cuvintele se lenevesc.
Am plecat ieri ca adultii prin oras, sa testam specialitatile din Buzau. Specialitati calde cu scortisoara. Bunicii – siesta de dupa amiaza. Copilul, ca in vacanta, maraton Disney Channel. Asa am lasat-o cand am plecat.
Cand ne-am intors, buncii tot la siesta, casa pe maini sigure – ale Emei, care n-a parasit camera, asa ca dupa desene s-a apucat sa citeasca ce-a gasit la indemana. Mai exact o selectie de brosuri pentru parinti, primite de la Unicef, cu sfaturi de educatie pe diverse teme: cum sa-i faci sa nu le fie teama de intuneric, cum sa alegi jucariile potrivite, cum se previn accidentele etc. Doar ca erau cu sfaturi pentru noi, PARINTII. Ce-i drept, copilul a vazut ca le-am lasat neglijent in biblioteca de cateva zile…
Eu: Em, ce faci acolo?
EMA: Nu vezi? Citesc.
EU: Pai vad….dar astea sunt pentru parinti, sa-i invete sa-si educe copiii.
EMA: Dar voi nu le-ati citit. Asa ca le citesc eu si ma educ SINGURA.
Eu: Hai mai Emi, ca o sa le citesc, iti promit.
EMA: Nu-i nevoie, mami, va povestesc eu pe scurt. Nu-ti face griji.
Asa ca, nu mai am nimic de citit, draga Unicef. Astept sa le citeasca ea, sa se educe si apoi sa ni le povesteasca…pe scurt. Intre timp, imi vad de Sarbatori fericite!
