In ce clasa scapam de serbarile de Craciun?!
Saptamana asta la noi acasa programul e PLIN. Dar plin ochi, asa cum cred ca e in multe alte case.
Iar speranta mea ca daca am copil la scoala scap de serbari a fost naruita saptamana trecuta, cand am aflat ca la insistentele copiilor & parintilor ( clar eu nu sunt inclusa in clubul ‘mamelor organizatoare’, cred ca mai degraba as avea sanse la ‘mamele dezbinatoare’), la Ema la scoala avem serbare. Iupi in sus, dar mai ales iupi in jos!
Cum eu sunt fericita castigatoare a rolului de reprezentant al parintilor din casa noastra ( incep sa ma gandesc ca deplasarile astea cu jobul ale tatalui nu sunt intamplator pozitionate la finalul anului), trebuie sa ma port ca o mama responsabila si preocupata. Asa ca cine invata aseara la zece poezia cu fulgii de zapada si saniutele alergand vesele? Da,da, eu & Ema.
Dupa ce am bifat noi doua poezia asta sugestiva, Ema a inceput sa-mi povesteasca pe ocolite ca, la ideea unui adult, se pare ca si parintii ar trebui sa-si puna niste caciulite de Craciun pe cap, la serbare. I-am spus finut, dar ferm, ca este EXCLUS. Am obtinut derogare de la ea sa nu port asa ceva si …credeti ca vestile s-au terminat? NU!
O alta initiativa originala spune ca si noi, parintii, trebuie sa invatam sa cantam un colind ABBA. Pana maine, miercuri!!! Nu, nu, nu….sa ne-ntelegem, nu cred ca-si doreste cineva sa ma auda cantand, nici pe mine, nici pe restul parintilor. Dar sa mai si invatam un colind de la ABBA?! Nu, nu, nu! Cu toata dragostea, ma duc la serbare, dar nu-mi pun nici caciulita si nici nu cant! I-am explicat pe toate partile Emei, cu vorbele ei, cu vorbele mele, ca eu merg la serbare sa asist, nu sa particip. Ca promit sa applaud toti copiii. Si in tot timpul asta m-am gandit pe toate partile cum sa scap…si asta-i cel mai grav: n-am nicio scapare sa chiulesc!
- Ema: Mami, chiar am emotii pentru maine!
- Eu: De ce? O sa fie totul Ok, tu aproape iti stii poezia, n-ai motive.
- Ema: Stiu ca o sa fie bine cu mine. Nu asta-i problema. Tu ma ingrijorezi. Pentru tine am emotii!
- Eu: Aoleu…n-ai de ce. N-ai niciun motiv! O sa fie bine si cu mine, stai linistita! ( defapt…are 100 de motive)
- Ema: Adica iti pui caciulita? Si inveti si melodia?
- Eu: ….o sa invat melodia. Dar caciulita nu mi-o pun, sa fie clar!
N-am scapare, mi-a smuls vorbele astea…cu clestele, dar le-a smuls! Asa ca astazi trebuie sa fredonez ABBA. …
…cum spuneam la inceput. Stie cineva cand scapam de serbarile de Craciun, cam pe la ce clasa? Ca sa stiu ca exista speranta!
Serbarile au farmecul si rostul lor…Eu am scris cate ceva despre asta, uite aici: https://punctdevedereblog.wordpress.com/2015/12/16/zdronca-zdronca-sa-serbam/
Cand „scapam” de ele? cred ca maxim pana in clasa a 4-a (asa am auzit) se mai fac. Depinde si de invatatoare si de ce isi doresc si alti parinti….zic sa avem rabdare si sa vedem partea frumoasa 🙂
Multumim, Ioana. A trecut cu bine si n-a durut :).
Mai facem si noi haz de necaz…dar tot ne plac momentele astea!