In vacanta: cu copil, fara copil, cu copil…

Draga Internet,

recunosc cinstit ca au fost momente ( nu putine), cand i-am judecat pe prietenii nostri, cand nu i-am inteles, cand i-am ironizat, cand am ras de ei. Spuneau ca nu pot sa mearga in vacanta fara copii. Spuneau ca dupa 3 zile li se face dor de copii. Ii vedeam si mustaceam cand ii sunau minim de 2 ori pe zi, cand vorbeau pe Skype sau isi dadeau SMS-uri. Am ras cu pofta de ei. Am spus ca sunt niste nebuni si ca eu nu o sa ajung niciodata asa.

Am promis ca noi o sa fim altfel, ca nu o sa transformam vacantele de adulti in vacante cu copii, ca nu o sa facem loc in valizele noastre unor lucrusoare roz, ca eu nu o sa scot din bagaj pantofii mei cu toc ca sa inghesui papusi Barbie sau pe Alba ca Zapada. Asa am zis! Prietenii nostri n-au comentat mare lucru, doar au zambit si au asteptat sa treaca timpul. Clar, cine rade la urma, rade mai bine.

La inceput am fost noi doi.  Vacantele erau strict vacante de adulti, asa era regula. Apoi, roata s-a invartit . Am devenit trei. Vacantele noastre…n-au mai fost niciodata  la fel. La inceput abia am asteptat sa plecam intr-o escapada doar noi doi. Tineri parinti, LIBERI.  Ema acasa, cu bunicii. N-a mers!  Am incercat apoi cu city breakuri, mai scurte. Am nimerit in Londra, apoi in Berlin. Oriunde te uitai, vedeai la tot pasul copii blonduti cu ochi albastri, care pareau ca seamana perfect cu Ema. Ne uitam cu coltul ochiului unul la celalalt, apoi la kinderii din perimetru si nu spuneam nimic. Ne tineam tari, nu ne recunosteam slabiciunea. Pana la urma, cine moare fara copilul lui 3-4 zile?!

Dragi prieteni ai nostri, scuze ca am ras de voi. Noi suntem acum mai grav de atat! Am decis sa nu mai plecam niciunde fara Ema. Decat sa ne pierdem timpul uitandu-ne pe poze cu ea, decat sa ne intoarcem privirea dupa fiecare copil blondut, decat sa sunam de 3 ori pe zi acasa si sa intram de buna voie in toate magazinele de jucarii, mai bine o luam cu noi in toate excursiile.

Da, am ajuns si noi ca nebunii de prieteni ai nostri. Da, ne-au ajuns blestemele!  Noroc ca le putem duce si e chiar foarte bine!

Voi cum preferati vacantele? Cu copii sau fara?