Momentul meu de parinte. Zilnic.

Momente. Franturi. Zambete. Graba. Agenda. Liste. Probleme. Bifat. Emotii. Relaxare. Prieteni. Intalniri. Telefoane. Cam asa se deruleaza. Zi de dupa zi. Pline. Cu de toate. O vreme am tot asteptat sa se termine grijile, listele, dar am inteles la un moment dat ca defapt asta-i viata. Nu se termina. Trebuie doar ca eu sa le aranjez altfel si sa profit de momentele bune.

Despre momente vreau astazi sa povestesc. Ceva simplu, dar de suflet. Din toamna, de cand Ema este scolarita, ne-am reorganizat cu totii rutina zilnica. Sarcinile noastre sunt destul de bine impartite. Tatal duce copilul dimineata la scoala, iar eu sunt responsabila sa o recuperez.

Am avut zile in care am intarziat si am gasit-o stinghera pe treptele scolii, am majoritatea zilelor in care ajung cu cateva minute intarziere, intre doua intalniri, am zile in care sunt la limita si intru pe poarta exact cand ea iese pe usa scolii. Dar oricare ar fi scenariul, oricat de tarziu as ajunge, oricat de pe graba as fi, nimic, dar NIMIC nu valoreaza cat sclipirea din ochii ei cand ma vede. Din exterior, totul pare normal. Simplu. O imagine de zi cu zi. O mama isi ia copilul de la scoala. Dar mult mai mult, mult mai intens si mai valoros pentru mine. Pentru ea. Pentru noi doua. In clipa in care ma vede, ii sclipesc ochii, ma striga parca din tot sufletul ‘Mamiiii’ si vine si ma imbratiseaza. Da, cam asta MOMENTUL care ma incarca pe mine de energie in fiecare zi. Cam atunci mi se sterg toate grijile, uit tot stresul si nebunia din restul zilei. Sclipirea din ochii astia sinceri e pentru mine ‘The Moment’. Imbratisarea aia a ei stransa, vesela si plina de entuziasm, sclipirea din ochii aia senini, bucuria sincera ca ma vede…cum sa nu ma topesc eu dupa copilul asta?!

Si atunci stau si ma gandesc daca tot ce se intampla in jur, daca tot stresul, toate betele in roate, toate rotile care nu se invart, toate planurile care nu prea ies, toate barfele si rautatile si nebunia din viata asta…nu sunt cumva egale cu zero, cand in fiecare zi eu am parte de asa ceva?! Ba da! Si mie mi se lumineata fata si sufletul cand o vad. Si nu ma feresc sa i-o spun des, sa nu uite ca nebunii astia de parinti o iubesc pe viata!

Voi aveti momente din asta zilnice care sterg cu buretele restul zilei? Momente cu plus care valoreaza mai mult decat toate celelalte cu minus?