O incurajare care trebuie spusa copiilor nostri

Am citit saptamana trecuta cateva lucruri legate de parenting…dar e ceva de la care nu pot sa-mi iau gandul.  Foarte rar mi se intampla ca o propozitie sa aiba asa un impact asupra mea. Sau ca o simpla propozitie sa ma faca sa-mi reconsider atitudinea fata de Ema sau de familie.

Nu e nimic sofisticat. Nimic greu de realizat. E doar un sfat care nu vine de la sociologi, profesori sau psihologi. Venit chiar de la copii. In Statele Unite s-a facut un sondaj printre atleti la varsta adolescentei, care erau rugati sa-si aminteasca daca exista incurajari pe care le folosesc parintii lor si ii fac sa se simta mai bine, mai pregatiti, mai increzatori sau mai competitivi.  Raspunsul lor care m-a marcat este  ‘Imi place sa te privesc cand joci’.

Nu vi se pare minunat? Copiii astia competitivi nu au vrut sa auda nici laude, nici critici, nici incurajari de la parintii lor. Au vrut pur si simplu sa auda ca parintii lor sunt acolo si ca le place sa-i vada in teren. Atat! Copiii au destula presiune de la profesori, antrenori, de la colegi sau chiar de la ei insisi. Tot ce-si doresc de la parinti este dragoste neconditionata.

Cred ca am citit de cateva ori . ‘Imi place sa te privesc cand joci’. Si apoi m-am tot gandit la multe momente petrecute cu Ema in timpul activitatilor extra scolare.  La multe interactiuni verbale. Fie la un antrenament sau concurs de inot, fie la balet,  la patinaj sau chiar in vreun weekend linistit pigmentat cu sport.  Oare i-am spus vreodata ca-mi place pur si simplu s-o privesc? Oare eu sunt din cei care pun presiune inutila pe copii? Care ii imping sa-si forteze limitele? Nu, nu cred ca sunt din categoria asta, dar sunt sigura ca vorbesc mai mult decat ar trebui.  Dar sper sa imi invat lectia. Sper sa reusesc sa isi vada de momentele ei speciale cu mine alaturi , sa simta si sa auda doar atat: ‘Imi place sa te privesc cand joci’.

Am inceput deja de ieri, cand a fost la inot si i-am spus la sfarsitul sedintei ca mi-a placut cand am privit-o la antrenament. N-am intrebat-o de stilurile facute, nici cate bazine a inotat, nu i-am spus nici de sariturile nereusite sau mana pe care n-a scos-o corect din apa. Pur si simplu i-am spus ‘Mi-a placut sa te vad inotand’.

Pana la urma, asta-i esenta. Nu mi-o doresc si nici nu mi-o visez vreo campioana, nu vreau sa o vad mereu prima, nu cred ca scopul e sa fie cea mai buna sau prima mereu. Vreau sa o vad fericita. Vreau sa fie sanatoasa, vreau sa stie ca suntem acolo, langa ea, indiferent ce face si cum reuseste. Vreau sa stie si sa simta ca intr-adevar ne place sa o privim…inotand, patinand. Fara nicio asteptare, nicio presiune, niciun stres. Doar dragoste neconditionata!