O poveste cu o învățătoare și Ziua Mărțișorului

E o bucățică de poveste reală, cu o învățătoare și frânturi de amintiri, păstrate în suflet, de copilul ce a crescut.

Un soi de puzzle ale cărui piese am încercat să le recompun zilele astea, când m-a rugat Ema să-i povestesc cum sărbătoream 1 Martie, pe vremea mea.
N-aveam prea multe opțiuni de sărbători pe vremea aia, n-apăruseră nici Sf. Valentin și nici Dragobetele, așă că ne rămânea Mărțișorul, un soi de sărbătoare supremă, pe care-o așteptam cu sufletul la gură, încă de prin ianuarie.

Păstram mărțișoarele de la an la an, ascunse bine, într-un cufăraș de bijuterii, de unde le mai scoteam pe furiș, în timpul anului, doar să le admir.
Așteptam 1 Martie cu un amestec de emoție & entuziasm, pe care încă le simt și astăzi, când retrăiesc prin Ema atât de multe amintiri din copilărie.

Nu se strângeau bani atunci, pentru cadouri scumpe, pentru învățătoare.

Nu existau nici broșe scumpe, nici bijuterii sofisticate sau ‘’de firmă’’, nu erau nici părinți care să adune banii în plic și nici grupuri de WhatsApp unde să se dezbată subiectul în discuții interminabile.
Nu era nimic din toate astea!

Dar știți ce? 1 Martie era pur și simplu despre BUCURIE!

Era SĂRBĂTOARE!
Era despre copii care duceau primăvara la școală și o dăruiau cu bucurie! Asta era 1 Martie!
Era despre mărțișoare, zâmbete, flori, emoții, ceva ce cu greu se mai poartă în ziua de azi, când 1 Martie ajunge să fie sufocat de buchete grandioase, bijuterii cu sclipici și părinți ce-și hrănesc deseori orgoliile prin cadouri ostentativ împachetate. 1 Martie pălește de la an la an,  disecat în dezbateri pe grupuri de WhatsApp, de către părinți vocali ce fac bullying cu alți părinți.

1 Martie nu e despre asta! 1 Martie ar trebui să fie despre BUCURIE, primăvară și amintiri cu suflet!

Eu cu asta am rămas: cu imaginea fiecăruia dintre noi, îmbrăcați în uniformele noastre școlărești, dar venind nerăbdători la școală, cu mărțișoare în piept și flori de primăvară ambalate în celofan transparent.
Ziua în care noi, fetele, notam discret pe listuțe cui am dat mărțișor, băieții treceau stângaci pe la fiecare bancă….iar învățătoarei i se umplea catedra de flori și ochii de bucurie. Sunt atâția ani de-atunci și eu încă păstrez imaginea ei atât de clar în minte.

Eram 42 de copii în clasă. Iar învățătoarea mea ne îmbrățișa pe fiecare, ne mulțumea cu un zâmbet larg și găsea câte o vorbă de bine pentru fiecare din cei 42 de copii! Îi simțeam căldura, chiar fără să ne spună ceva! Lucrurile astea de multe ori se simt, nu e nevoie de cuvinte.
Doar așa îți rămân întipărite pe suflet, pe viață!

Toți curioși să o vedem pe doamna ce mărțișor va purta. Iar Doamna își umplea pieptul cu mărțișoarele noastre, timp de câteva zile, la rând, până când reușea să le poarte pe toate, pe rând!

Iar noi așteptam nerăbdători dimineața și ne dădeam coate complice, cu mândrie, când ne zăream mărțișorul, la loc de cinste, pe sacoul doamnei. Iar ea le tot purta, până la finalul lunii martie, când împreună ieșeam și legam simbolic șnurulețele, câtorva copăcei din curtea școlii.

Așa era învățătoarea mea! Era un OM de poveste!
Om pe care nu doar că n-o să-l uit toată viața, dar o să mi-o amintesc cu așa o căldură, încât numai imaginea ei și-mi luminează ziua.
Iar Ema simte și de-asta mă tot roagă să-i povestesc despre învățătoarea mea: doamna Onuțu, de la Școala Nr.11 din Buzău, ce ne privește de mulți mulți ani de sus, dar de care-mi amintesc cu sufletul scăldat în lumină.

Iar dacă aș putea să-mi pun o dorință, ar fi ca toți copiii să aibă parte de așa un dascăl în viață!
Un OM pe care să te facă să te simți special, un om care-și găsea timp să scrie zilnic 2 – 3 rânduri de încurajare, fiecărui copil, la finalul temei.

Vă vine să credeți? Mai bine de 30 de ani de-atunci și-mi amintesc și-acum multe din cuvintele pe care le-aveam scrise pe caietele de teme. Cuvinte care mi-au dat aripi!
Asta-i povestea mea cu o învățătoare, Ziua de Mărțișor și multe amintiri lipite de suflet!

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

• Scrisoarea emoționantă a unui profesor de la Harvard 
• Dragi dascăli, ce vă costă să încurajați copiii 
• Un dascăl rămâne toată viața cu sufletul la elevii lui 
• Povestea unui profesor. Poveste de viață. 
• Când școala știe să-i atragă pe copii 
• Copiii nu-și uită dascălii pe care-i iubesc 
• Când școala îi învață lecții de viață 
• Mărțișorul e despre bucurie
• 10 site-uri cu mărțișoare cu noroc 
• Târgul Mărțișorului, de la Muzeul Țăranului 
• DIY – Felicitări personalizabile, de 8 martie
• 6 modele de felicitări, de Ziua Mamei