O prietenie se poate menține doar din ambele părți

Am nebunia asta…la fiecare început de an, să-mi iau un timp, doar pentru mine. Eu cu mine. Doar noi două. Sincere, deschise, fără ocolișuri. Ne întâlnim și să stăm serios de vorbă!

Mă gândesc în tihnă, la bune și la rele. La ce-a schimbat anul anterior în mine.
Analizez, la rece, ce-a fost bine și ce n-a fost.
Ce trebuie îmbunătățit, schimbat, șters, ce drum trebuie întrerupt și care trebuie luat de la capăt.
Ce-am greșit, ce regret, ce-aș schimba, ce pot corecta…

Făceam pe vremuri, la job, raportarea finalului de an. Cu cifre, realizări, targeturi neatinse sau depășite…Asta fac și eu acum. Îmi raportez mie.

Raportul anului încheiat. Nu mi-l cere nimeni. Nu-i ușor deloc. Nu pot nici să mint, nici să evit adevărul, nici să-l ambalez frumos, nici să m-amăgesc.

Dar am eu nevoie de raportul ăsta, ca de aer. Îmi face bine să știu că păstrez legătura cu realitatea.

Fără ocolișuri, fără grafice, dar… cu emoții, cu lacrimi, regrete.

Raportez cinstit, an de an, de la mine către mine.

Dacă am devenit mai bună, mai matură, mai înțeleaptă…sau poate, din contră.
Dacă am încheiat anul mai ambițioasă, mai tolerantă, mai diplomată, mai puțin vanitoasă…sau poate, mai e mult de lucru.
Dacă am învățat să mă focusez mai mult pe ce e cu adevărat important, sau…încă mai am de lucrat la asta.
Dacă am învățat să spun mai des NU celor care-mi storc energia și nu-mi dau nimic în schimb,
Dacă am înțeles că nu datorez nimănui nimic….sau încă mă mai agit să mulțumesc pe toată lumea.

Dacă prieteniile pe care le aveam au devenit mai puternice și mai trainice, sau …din contră.
Dacă planurile pe care le-am avut pentru anul scurs s-au îndeplinit, sau nici pe departe.
Dacă am învățat ceva de la oamenii din jurul meu …sau poate, din contră,  
Dacă mi-am păstrat prietenii ăia puțini pe care mă bazam, la bine și la greu, sau au devenit mai puțini.
Dacă am devenit o versiune mai bună a mea…sau poate, din contră.

Habar n-am cum a fost 2018 în cifre…dar emoțional l-am resimțit greu, plin, aglomerat, cu oameni amestecați, cu lecții pe care speram să nu le mai primesc la vârsta mea.
Cu suișuri și coborâșuri mai abrupte parcă decât aș fi crezut.

Nu știu încă nici dacă anul care a trecut m-a ajutat să devin o versiune mai bună a mea, sau…din contră.

Dar știu clar că din 2018 am ieșit cu mai puțini prieteni decât am intrat.

Habar n-am ce face viața asta cu noi. Habar n-am cine ne fură timpul, energia, cine ne pune bețe-n roate, cine ne pune piedici sau ne face să ne credem mai ocupați decât suntem în realitate, cine ne sădește sămânța vanității în suflet. Nu știu cine face asta, dar îi reușește pe deplin.

Știți prietenii ăia buni cu care râdeai la aceleași glume, jucați remi sau mâncați floricele? Pe care-i sunai și stăteai la telefon câte o oră? Cu care te vedeai atât de des la o bere și-o bârfă? La o cafea și-o poveste? 
Dispar pe zi ce trece…Habar n-am unde se duc, dar se duc!

Care-n cotro…în țări străine, în joburi solicitante, în relații toxice, în conexiuni pline de interese, în relații superficiale, conjuncturale, în viața virtuală…habar n-am unde se duc, dar se duc.

Am încercat o vreme să mă-ncăpățânez să țin cu dinții de câte o veche prietenie.
Am menținut unele prietenii doar de dragul amintirilor care ne-au legat.
Am insistat să m-agăț de câte un semn, un zâmbet, o amintire.
N-am pus punct și m-am tot uitat în spate.
M-am prefăcut că mi se pare, m-am învinovățit singură uneori, m-am amăgit…

Funcționează o vreme. De dragul vremurilor trecute, chiar funcționează.

Am învățat în timp că prieteniile se hrănesc și se construiesc doar cu deschidere, cu sinceritate, cu lipsa orgoliilor sau invidiilor.
Prieteniile pot să supraviețuiască, aparent, cu un prezent sărăcăcios, dar având în spate un trecut plin, cu multe amintiri frumoase, cu relații construite în ani, cu încredere câștigată în ani, cu valori și principii asemănătoare.
Prieteniile se mențin în timp prin calitatea momentelor și amintirilor.
În prieteniile alea de-o viața nu e loc de orgolii, vanități, senzații, păreri.

Din păcate, fir-ar să fie, prieteniile nu țin la infinit doar așa !
Trebuie hrănite, menținute, trebuie luptat cumva să le ținem vii, în goana asta nebună. Altfel, se sting. Încet, dar sigur. Comunicarea se blochează. Conexiunile dispar. Zâmbetele se șterg.

Prieteniile nu se mențin doar cu amintiri, ele trebuie întreținute de ambele părți…
Da, e-atât de bine să insiști, să te-ambiționezi, să nu te lași…asta înseamnă o prietenie adevărată.
Dar ce te faci când începi să te simți singur? Când doar tu lupți?  

… Nu merge, fir-ar să fie! O prietenie nu poate fi menținută decât de ambele părți.
Da, anii ne schimbă. Viața, jobul, copiii, responsabilitățile, prioritățile, ritmul nebun… ne pun la încercare pe toți.
Dar o prietenie nu poate fi reparată, înfășată, cârpită, resuscitată, decât din ambele părți. Altfel, moare încet, dar sigur.

Ați simțit vreodată asta? Că voi dați ce-aveți mai bun, dar de dincolo nu se simte nimic?
Ați încercat să vâsliți vreodată pentru doi, doar ca să-l salvați pe celălalt, doar de dragul trecutului?
Merge o vreme. Poți funcționa așa…pe avarie. Dar doar o vreme!

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

• Anii ăștia au furat un pic din mine 
• Înainte de a fi mama Emei, am fost EU
• Ea crește. Trebuie să cresc și eu. 
• Dragă părinte imperfect 
• Copilule, încercăm să-ți construim rădăcini 
• Înainte de a fi noi trei, am fost noi doi 
• Copilule, nimeni nu-ți poate lua BUCURIA 
• De ce ne cheltuim banii pe vacanțe 
• Copilule, învață-mă să am grijă de sufletul tău
• Dragă părinte, poate ai uitat clipele când…
• Puterea amintirilor