O saptamana doar noi doua. Eu cu Ema.
Nu-i prima. Am tot petrecut doar noi doua. Dar de fiecare data imi pare altfel. Ea creste, i se schimba preocuparile, gusturile, dorintele. Se schimba cu totul, sub ochii mei. Am vazut-o din bebelus – fetita. Din fetita – copil de gradinita. Din copil de gradinita – suntem acum la etapa copil de scoala.
A fost o saptamana plina. Cu noi doua, cat curpinde. Cafeaua de dimineata pe fuga. Lapte si sandwichul pe fuga. Goana spre scoala. Covrigul ei si merdeneaua mea de la pranz. ( da, da, mancam junk food, dar suntem OK J). Teme pentru acasa. Joaca. Am fost la pizza, doar noi doua. A racit. A chiulit. A tusit. Am tratat-o cu ursuleti de ciocolata pe balcon. Ne-am probat cu pantofi cu toc. A mers la inot. Eu la film. Am incheiat toate serile cu Habarnam in Tara Soarelui. Cam asta-i ritmul nostru. ALERT.
OK, am avut si certuri, bosumflari, crize de 7 ani combinate cu indarjire de adult parinte. Cu impacari lacrimogene. Noroc ca primim minim doua apeluri de control zilnic. Unul de la mama mea, unul de la treimea de familie de departe. Nu recunosc, dar eu stiu ca vor sa se asigure ca suntem OK si ca nu stam bosumflate amandoua, de-aia ne cer la telefon pe rand.
….OK, totul e OK. Sa revenim! A fost o saptamana plina. Alerta. Exact cum trece viata. Dar la finalul zilei, ce-mi place sa am atatea amintiri frumoase!
PS Abia asteptam si treimea lipsa acasa. Noi cu sufletele pline de dragoste, el cu valizele pline de…
