Prima zi de școală e importantă la orice vârstă
Știu…mi s-a tot spus că timpul zboară.
Dar nimeni vreodată nu mi-a spus că zborul e atât de rapid, că anii se comprimă în câteva imagini, că emoțiile și zilele se rostogolesc cumva pe drumul ăsta, încât le pierzi șirul.
Nu mi-au spus că emoțiile se repetă an de an, mai intense parcă.
Nu mi-au spus că la un moment dat începi să numeri anii cât vor mai locui copii tăi cu tine. Apoi numeri telefoanele pe care le primești, zilele până vine acasă…și tot așa.
Nimeni nu-ți spune adevărul.
Dar ajungi singur să-l descoperi…Ieri parcă porneam cu Ema spre prima zi de școală.
Acum 5 ani. 5 ani!!! Nu știu când am clipit și acum Ema începe deja clasa a patra.
Astăzi e prima zi din clasa a patra. Ema are 10 ani.
E al cincelea an în care mergem împreună, în prima zi de școală, pe aceeași alee.
Tot noi. Tot împreună. Tot de mână, toți trei.
O țin mai strâns decât în alți ani. Pentru că simt cum se desprinde și nu sunt pregătită. Nu vreau să-i dau drumul, încă.
Eu pășesc încet și apăsat. Ea rapid și zglobiu.
Eu tac și mă tot gândesc la anii ăștia care-au zburat. Ea vorbește mult și-și imaginează anii ce vin.
Eu am emoții mai mari, an de an. Ea mai puține, an de an.
Eu am lacrimi în suflet, la gândul că a mai trecut un an. Ea are zâmbetul mai larg parcă, an de an.
Eu oftez nostalgic când încep școlile, ea așteaptă cu nerăbdare orice nou început.
Eu vreau s-o mai țin la piept un pic, ea vrea parcă să-și ia zborul.
Eu vreau s-o mai ajut să-și care ghiozdanul, ea vrea să se descurce singură.
Eu o învăț că viața e plină de neprevăzut, ea se-aruncă entuziastă spre necunoscut.
Eu încerc să-i spun că viața poate fi grea, dar ea mă-nvață pe mine să o trăiesc cu bucurie!
Am învățat de la ea, în anii ăștia că nimic nu e mai important în viață decât bucuria.
Nu notele, nu calificativele, nu premiile și nici diplomele. Toate se duc.
Cel mai importat este să avem copii fericiți. Încrezători. Hotărâți. Optimiști.
Imagini din anii ce-au trecut mi se rostogolesc…
Un copil timid, de 6 ani, pornea cu balerinii cei noi, spre clasa pregătitoare.
Dragă Școală,
Ți-am adus astăzi cel mai frumos cadou. Copilul nostru. Noi îi spunem Ema sau Rază de Soare. Iți dăm în Clasa 0 un copil vesel, care râde din toata inima, care se bucură de fiecare zi, care se trezește cu zâmbetul pe buze, care radiază de fericire.
O fetiță știrbă, de 7 ani, pășea spre clasa întâi cu același entuziasm.
Dragă Școală,
Ai grijă de copilul meu! Nu-i pune piedici, învață-l să depășească obstacolele, să nu se lase doborâtă. Lasă-l să viseze și nu-i spune să-și uite visele! Învață-l să lupte să și le-ndeplinească!
Nu-l schimba, încurajează-l! Dă-i aripi să meargă pe drumul lui!
Clasa a doua am început-o tot împreună, tot de mână. Tot cu speranță. Lângă un copil de 8 ani, cu zâmbetul larg.
Draga Școală, fii lângă ei, atunci când noi nu suntem!
Educă-i așa cum și noi încercăm s-o facem.
Învață-i să privească mereu înainte, niciodată în jos. Ascultă-i și așa vor învăța și ei sa te asculte.
Lasă-i să fie diferiți, încurajează-i să fie deschiși și sinceri,
Dragă Școală, iubește-i și ei te vor iubi înapoi!
Copilul meu de 9 ani a început clasa a treia cu entuziasm. La fel și eu…pentru că anii m-au învățat că multe depind de noi, părinții!
Dragă Școală,
Am înțeles în anii ăștia că prima zi de școală nu e nici pe departe doar despre emoții și lacrimi, nu trebuie să fie despre angoase și anxietăți, nici despre melancolie sau despărțiri, nici despre lacrimi sau conflicte. Prima zi de școală trebuie să fie despre curtea școlii, despre copii care abia așteaptă să-și vadă dascălii și colegii, despre ochii vii ai copiilor noștri.
Prima zi de școală trebuie să fie cu zâmbete și nerăbdare, cu ghiozdane vesele și flori de tot felul, cu sunetul unui clopoțel nerăbdător, cu pași voioși, ochi curioși și zâmbete largi.
Copilul meu are acum 10 ani. Azi începe clasa a patra.
Dragă Școală, copilul meu e Bucurie. E Rază de Soare. E zâmbet.
Copilul meu e optimism, speranță, oază de energie. Așa începe clasa a patra, cu zâmbetul pe buze.
Dargă Școală, îți aduc un copil care împrăștie energie. Un copil curios.
Un copil pe care nimic nu-l poate opri din drumul lui, pentru că lumina îi vine din interior.
Am învățat în anii ăștia că dacă noi le suntem aproape, dacă noi le suflăm în aripi, dacă îi ascultăm și îi încurajăm…totul va fi bine!
Dragă Școală, anii ăștia m-au învățat că numai în echipă se poate lucra.
Iar eu am cel mai tare coechipier. Unul cu ochii sclipitori și sufletul deschis! Totul va fi bine! N-are cum să fie altfel.