Sa nu cresti prea repede, copile!
Am deseori senzatia ca pe zi ce trece lucrurile se complica. Imi pare ca pe masura ce copilul devine mai independent, grijile, gandurile si avalansa de emotii din partea noastra cresc. Implicatiile sunt si ele mai mari si de durata. Deciziile spontane trebuie inlocuite cu rationamente si argumente, orice pas e important. Miza e mare. E viitorul copilului meu in joc.
E greu sa vorbesc despre asta, e greu sa explic ceva ce nici macar eu nu inteleg pe deplin. E o experienta atat de personala, de intensa, de diferita pentru fiecare. Fiecare copil este diferit. Fiecare parinte este diferit. Fiecare din noi simte altfel, face lucrurile diferit, dar un lucru e sigur – toti le facem cu dragoste!
Din fericire, ma uit la ea pe zi ce trece si inteleg ca o sa-i fie bine, imi pare ca multe intrebari isi gasesc singure raspunsul. Ma uit la ea si ma regasesc deseori in gesturile ei, in reactii, in comportamentul de zi cu zi. Ma vad pe mine, il vad pe tatal ei, ne vedem pe noi intr-o editie mai buna, mai deschisa, mai plina de viata, mai optimista.
Mi-e uneori teama sa nu fie prea inversunata in tot ce face,
Dar realizez ca ea e un copil ambitios.
As vrea s-o invat sa nu fie cu capul in nori atat de des,
Dar ea e visatoare si vede mai mult decat noi din lumea asta mare.
Stiu ca eu sunt deseori prea agitata si-mi fac prea multe griji,
Ea face lucrurile in ritmul pe care singura si-l impune.
N-as vrea sa fie permanent stresata si in cautarea controlului,
Dar ea isi face liste pe carnetelul ei roz, cu ganduri si desene colorate.
As vrea sa nu incerce sa faca totul singura,
Dar ea invata deja ca-i bine sa ceara ajutor.
Tare mi-as dori sa nu fie atat de sensibila in fata celorlalti,
Dar ea-si deschide sufletul numai celor in care are incredere.
Nu stiu cum s-o invat sa fie puternica, optimista, libera, deschisa, fericita.
Dar ea stie sa vada mai mult decat noi, sa inteleaga ce noi nu-i putem explica, sa se bucure cu tot sufletul.
Ea este visatoare si crede in povesti, dar stie ca realitatea poate sa fie diferita. Ea este optimista si fericita, nu pentru ca a invatat-o cineva.
Ea face ce simte. Pur si simplu.
Dar de multe ori grijile si intrebarile nu folosesc la nimic. Nu fac decat sa tulbure prezentul. Sa pierdem farmecul zilelor de azi. Ma uit la ea si ma linistesc. Viitorul nu-l stim. Dar acum prefer sa vad doar ce e bine, ce e frumos si ce ne umple zilele cu energie. Ma uit doar la jumatate plina. Focus pe prezent. Focus pe zilele astea senine.
Pana la urma, trag aer in piept, revin cu gandurile in prezent si-mi amintesc ca anii trec repede.Viitorul nu-l putem aranja, dar prezentul il putem trai frumos. Focus pe copilul asta minunat de 7 ani.
Sa nu cresti prea repede, copile!
