Trăim într-o lume care-și măsoară valoarea în like-uri și inimioare
Azi e ZIUA DORULUI. Iar mie mi-e dor de o altă lume, de alte timpuri….mi-e tare dor!
Voi de când n-ați mai ieșit la o cafea tihnită cu un prieten?
Sau la o plimbare relaxată prin parc?
De când n-ați mai fost la un teatru? La un concert?
Voi vă mai găsiți timp pentru seriale și seri între prieteni?
Voi reușiți să vă găsiți timp de citit? De sport? De tenis?
Reușiți să jucați jocuri cu cei mici?
Să aveți discuții despre orice altceva decât despre școală?
Voi aveți timp doar pentru voi?
Pentru că eu pe toate le am pe lista cu lucruri pe care le amân toată săptămâna pentru weekend.
Lista magică a weekendului atât de așteptat!
Am o listă cu ce am de făcut, de văzut, pe cine aș vrea să sun…și pe toate le amân pentru weekend.
Lumea funcționează de luni până vineri pe butonul de pilot automat, cu drumuri spre birou, întâlniri, raportări, drumuri spre casă.
Totul se petrece pe repede înainte, programat, repetitiv, rutinat.
Ne grăbim dimineața, ne grăbim seara.
Viețile ni se împart între săptămâna de lucru și weekend.
De luni dimineața până vineri la 18 suntem pe modulul de așteptare a weekendului.
Iar când vine sâmbăta suntem prea obosiți să facem tot ce ne-am propus.
Iar în jur sunt parcă, din ce în ce mai mulți oameni fără sclipire în ochi.
Uitați-vă un pic pe stradă, în trafic, în metrou. Uitați-vă la oameni!
Obosiți, terni, oameni care se uită în gol, prin tine.
Oameni fel de fel, dar cei mai mulți din ei care au uitat că un pic de suflet în ceea ce faci e mai important decât zeci de grafice și statistici.
Oameni care te-ntrebă ce faci, dar nu mai ascultă răspunsul.
Oameni care funcționează parcă precum niște roboți, storși de energie de cele mai multe ori.
Iar noi toți…ne trăim viețile în ritmul ăsta nebun și haotic, în lumea asta robotică și ternă…așteptând de luni până vineri să ne trăim viețile în weekend.
Zilnic aceleași lucruri. Același drum.
Rutina ne sufocă, dar nu facem nimic să o eliminăm din viețile noastre.
O luăm de la capăt și facem aceeași pași, aceleași greșeli, avem permanent regrete și frustrări…dar ne lipsește deschiderea sau disponibilitatea să ieșim din bucla asta sufocantă.
Mi se pare că ne creștem copiii într-o lume care și-a pierdut direcția, iar noi înșine suntem parte din asta, contribuim fără să ne dăm seama.
Suntem o țară de oameni care au păreri pentru orice, care habar nu mai au ce e empatia, cum e să îți pese și să îl ajuți pe cel de lângă tine.
Totul e o cursă nebună. Uităm să ne oprim, să tragem aer în piept și să respirăm. E-atât de simplu!
Totul trebuie să fie contra-cronometru, dramatizăm orice, totul este exacerbat, locurile unde mergem trebuie să fie instagramabile, părinții caută soluții magice să-și ducă copiii în cât mai multe locuri în fiecare zi.
Totul devine pe zi ce trece o șaradă.
Plină de cuvinte superficiale și statusuri bombastice pe Facebook, locul unde se analizează relații în văzul tuturor, se despică firul în patru, se petrec despărțiri și se afișează detalii indiscrete.
Locul unde oamenii își schimbă complimente fără valoare, cuvinte goale, se aruncă jigniri și se fac acuze, se fac trocuri cu like-uri și share-uri, superficialitatea e la rang de cinste, iar decența a devenit perimată.
Asta-i lumea de azi! Așa o văd eu din ce în ce mai des.
Bucurii din ce în ce mai puține. Zâmbete din ce în ce mai false.
Copii din ce în ce mai sufocați de vremurile astea, de ce văd la televizor, de ce văd în jur, de ce aud și la ce sunt expuși.
Adulți care-și măsoară valoarea în like-uri și inimioare. Care vorbesc în citate, dar uită să-și caute adânc în suflet.
Televiziuni care promovează tot ce e vandabil, bombastic, dramatic, lacrimogen.
Sclipici efemer. Formă fără fond.
Oameni care afișează multe, dar trăiesc puține.
Zâmbete false. Suflete din ce în ce mai goale.
Mi-e dor de altă lume!
De lumea în care mi-ar fi plăcut să-mi cresc o Ema senină și fericită, cu niște părinți care nu trebuie să lupte entru fiecare mic pas.
Mi-e dor de mine în lumea asta, de mine cu sufletul mult mai deschis…
Vouă de ce vă e dor?
Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:
➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/
DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:
- Ne creștem copiii într-o țară toxică
- Suntem mereu în căutarea lucrurilor pe care nu le avem
- Aveți și voi gândurile astea?
- Voi pe cine vă bazați pentru un sfat atunci când aveți nevoie?
- Copiii mici sunt și ei oameni mari
- Mi-e teamă să o las să se desprindă
- Pericolul vârstei de 10 ani
- Când suferi exact cât suferă și copilul tău
- Ea crește. Trebuie să cresc și eu.
- Dragă părinte imperfect
- Copilule, încercăm să-ți construim rădăcini
- Înainte de a fi noi trei, am fost noi doi
- Copilule, nimeni nu-ți poate lua BUCURIA
- De ce ne cheltuim banii pe vacanțe
- Copilule, învață-mă să am grijă de sufletul tău