Tandem Hai Hui. Weekend, ca la Sași Acasă. Tandem Hai Hui

Atât de multe locuri frumoase adunate într-un singur weekend prelungit, atâtea obiective de văzut și descoperit, povești de auzit, atâtea legende și istorii la tot pasul, atâția oameni calzi și plini de energii pozitive…mai rar am trăit și am întâlnit.

Au fost niște zile atât de pline și de intense, încât mi-a fost greu și să-mi aștern cuvintele pe hârtie și să mă hotărăsc de unde să încep.

Drumul nostru clasic a pornit din București și ne-am oprit la Cetatea Rupea, ce este foarte aproape de CRIȚ, satul săsesc ce ne-a găzduit atât de ospitalier, la Casa KRAUS, fosta casă parohială, renovată recent de Fundația Schmidt.

Să le luăm pe rând: Cetatea Rupea  

O vizitaserăm și acum 2 ani și o recomand tuturor celor care trec prin zonă sau își fac special drum pe acolo.

Este renovată recent, are o poziție impozantă și este o experiență plăcută pentru mici & mari. Ema este fan cetăți și noi profităm de fiecare ocazie să-i mai deschidem un pic apetitul către istorie cu povești & locuri pe înțelesul ei.

La nici jumătate de oră de Rupea, ne-am cazat la Casa KRAUS.

Aș putea să scriu un articol separat numai despre locul ăsta minunat, cu mult verde și energii pozitive ce se simt din toate direcțiile. Așa un loc cald și calm mai rar am găsit, exact pe sufletul meu, ce visa o evadare din ritmul nebun din București.

Mare parte din laude merg către Veronica Schmidt, cea care s-a ocupat de amenajarea locației și care se vede clar că a folosit un ingredient special ce nu se găsește la tot pasul: suflet.
Ca și stil, s-a păstrat linia autohtonă a caselor săsești, dar s-a adăugat o tușă considerabilă de confort & linii moderne, o îmbinare de mobilier vechi, pictat manual & cu elemente moderne, ce se integrează natural în peisaj.

Cu siguranță n-a fost un proiect simplu, asta mai ales că s-a dorit să se respecte planurile originale,  ca și structură și amplasament al camerelor, dar și pentru că s-au folosit și materiale precum odinioară în zonă.

Și uite așa… cu meșteri pricepuți, care au folosit tehnici de lucru și materiale tradiționale, precum piatra și lemnul, s-a ajuns la Casa KRAUS, care reînvie parcă o fărâmă din trecut.

Ne-am simțit perfect din prima clipă în care am intrat pe poartă și până la plecare. Ne-am bucurat de curtea largă, de verdele pur, de sentimentul de deschidere, de intimitate, de relaxarea dată de camerele autentice, dar nu sofisticate, de mesele tradiționale, cu ingrediente locale din sat, am profitat și ne-am umplut bateriile cu tot ce am putut să luăm din atmosfera tihnită de la Casa KRAUS și din satul Criț.

Ah…și nu pot să nu amintesc de faptul că la o portiță depărtare de Casa KRAUS este Biserica Fortificată din Criț, unde am pășit cu ceva emoții, date fiind istoriile pe care le-am citit despre rolul bisericii în viața comunității de odinioară.
Ce sentimente speciale am trăit…e greu de povestit, trebuie văzut și trăit de fiecare în stilul propriu!

Cum de fiecare dată ne place în deplasările noastre să mergem în recunoaștere și să aflăm cât mai multe despre oameni & locuri , despre istoria & legendele locale…și de data asta am fost în drumeție în Criț și în vecinătate.
Am mers și la pas, dar am luat și biciclete ( oferite de pensiune oaspeților) și ne-am plimbat, ne-am minunat, am făcut poze și am aflat câte ceva despre ținuturile sașilor, care pe vremuri erau o comunitate atât de mare, unită și puternică…din care în prezent au mai rămas doar 6 sași în sat.

E așa un amestec de istorie & tradiții, de trecut plin & prezent agitat, parcă fiecare casă din sat transmite o poveste, fiecare poartă vine cu istorisirile ei.

Am văzut case vechi și frumos întreținute, ce și-au păstrat cu respect arhitectura tradițională, am văzut case părăsite, triste (cum le-a spus Ema), care parcă au rămas ancorate undeva în trecut, dar și case cu proprietari care n-au înțeles mare lucru din tradiții & respect pentru ținuturile sașilor.

Sunt multe de văzut și de făcut în zonă.
Noi am fost în drumeție și la SASCHIZ, la Cetatea Țărănească. 

Asta după ce ne-a atras privirile din drumul spre Sighișoara. Încă o experiență unică, să vizitezi, să vezi, să pășești în locuri încărcate de atâta istorie.

Apoi am ajuns, pentru a nu știu câta oară, în Sighișoara.

Dar a fost pentru prima oară când am urcat toți trei în turnul ceasului, de unde panorama Sighișoarei este unică.
Apoi, evident, nu am ratat plăcerea Emei, de a urca treptele spre școală…și uite așa găsești atracții la tot pasul.

Pe drumul de întoarcere spre București, încărcați de energiile locului și relaxați după așa o ședere ospitalieră la Casa KRAUS, ne-am oprit și la VISCRI.

Alte locuri pline de trecut, doar că aici forfota specifică obiectivelor turistice & autorcarele pline de străini tulbură parcă liniștea satului, iar izul comercial începe să acopere farmecul tradițional.
Dar…fiecare vede, simte și trăiește experiențele diferit, așa că eu povestesc doar ceea ce noi am resimțit.

Oameni buni, cititori de Blog in Tandem și nu numai, eu zic că e o experință minunată să vă luați copiii și familiile de mână și să petreceți câteva zile ‘ca la sași acasă’.
Valorează mai mult decât o grămadă de cărți citite, este o lecție de istorie trăită și simțită de noi, exact în locurile unde s-a întâmplat, o monografie a ținuturilor transilvănene odinioară pline de freamăt, iar acum mustind de istorii!

Nu închei fără să amintesc aici că anual, în zonă, se petrece festivalul HAFERLAND , între 9 și 14 august,  cel mai mare eveniment dedicat promovării culturii din Transilvania. Intenția organizatorilor este de a promova atât cultura săsească, cât și turismul în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, denumită “Țara Ovăzului” sau Haferland. Mergeți dacă aveți ocazia, sunt sigură că e o experiență unică!