Un 2015 cu multi oameni noi in jur

Fiecare decembrie e la fel pentru mine. Fara exceptie.

Dupa ce sunt tot anul intre liste, agende, planuri, pe care eu le fac, eu le desfac… la finalul anului ma bombardez singura cu intrebari, retrospective, ganduri …si de cele mai multe ori ma supar pe mine, vad ca nu mi-au reusit multe din cate mi-am propus, vad ca au ramas nebifate, le trec pe lista pentru anul viitor, imi promit ca o sa fiu mai organizata, mai ambitioasa, ca anul urmator o sa mut muntii din loc, o sa fac sport, o sa mai invat o limba straina, o sa mai fac un curs, o sa petrec mai mult timp cu familia, o sa …, o sa….

Anul asta n-o sa povestesc nici ce mi-am propus, nici ce-am realizat, nici ce-am amanat…nu inca. N-am terminat discutiile mele cu mine. Dar o sa povesesc cea mai mare realizare. Este legata de o mai veche ‘teorie inchipuita’ de-a mea, care s-a verificat o perioada…dar gata, a iesit din perioada de valabilitate.

Permanent am fost convinsa ca dupa o varsta nu-ti mai poti face prieteni. Ca dupa o varsta ramai doar cu prietenii tai adevarati, de suflet, pe care-i stii de-o viata. Am fost convinsa ca e aproape imposibil ca dupa o anumita varsta sa ma gasesti oameni care sa vorbeasca pe aceeasi limba cu tine, oameni care sa creada in aceleasi adevaruri, sa aiba aceleasi principii, ca e aproape imposibil sa mai gasesti oameni naturali si sinceri, ca n-o sa mai pot avea prietene bune altele decat dragele mele fete pe care le stiu de cand eram la scoala…si care majoritatea s-au raspandit in lumea larga.

Stiti ce-a facut 2015 din mine? Mi-a demontat propria teorie! Mi-a adus aproape multi oameni noi, de toate felurile. Dar dintre ei, cativa atat de dragi, pe care pot sa-i pun cu inima deschisa in sertarul cu amintiri frumoase si realizari din 2015. N-o sa le spun numele. Eu ii stiu, iar ei trebuie doar sa simta ca suntem pe aceeasi pagina. 2015 n-a trecut deloc usor pentru mine. Dar am reusit cumva sa-i fac fata, avand aproape familia, pe Ema, prieteni vechi si oamenii astia noi de langa mine…

2015 mi-a adus mai aproape un om bun si natural care mi-a sarit in ajutor oricand am avut nevoie, pe cineva cu voce ca mierea care m-a invatat ca in clipele grele sa ma gandesc la ceva anume si o sa prind putere, o persoana pe care desi o stiu doar de cateva luni, vorbim de parca ne stim de-o viata, pe cineva care m-a ghidat cu sinceritate intr-o lume noua, pe altcineva cu o poveste frumoasa care mi-a demonstrat ca prin munca si vise poti ajunge mai departe decat credeai…

Ce an plin, ce oameni frumosi, ce norocoasa sunt eu ca am gasit oamenii astia! La finalul zilei, la finalul anului, nimic nu ma intereseaza mai mult decat sa trec zambind prin viata asta, sa raman cu oameni buni aproape si amintiri pe masura…

Am avut si am destule zile cand totul pare sa mearga invers, sa fie pe dos…, e de-ajuns sa-mi arunc o privire la oamenii astia buni de langa mine, la cei pe care-i iubesc si care ma iubesc si imediat toate nimicurile din jur dispar ca prin minune….