Viata in tot felul de culori
Despre zile si zile am mai scris. Le avem cu totii. Zilele in care vedem mai degraba soarele dintre nori si nimic din griul de jur imprejur, zile in care vedem semne frumoase la tot pasul, altele in care asteptam ploaia doara ca sa apara apoi soarele, zile colorate care rasar dintre cele incetosate exact cand avem mai mare nevoie…
Pana la urma, fiecare zi este diferita, la fel cum si noi gandim altfel pe zi ce trece. Familia noastra a mai trecut printr-o perioada gri de curand, perioada despre care nu vreau sa detaliez…dar de la care am invatat unii de la altii, dar mai ales toti de la Ema ca cel mai important este sa vedem culoarea, sperantele, razele de soare. Sa lasam in spate intunericul, griul, pesimismul, sa uitam ziua de ieri, sa nu ne gandim prea mult la maine, sa ne bucuram cat putem de des si de intens si cu tot sufletul de ziua de AZI, care ne tine inca pe toti impreuna. Sa vedem mereu viata asta in tot felul de culori, asa cum este.
Asta incerc in fiecare zi – sa ma focusez pe ce e bine, frumos, optimist, bun, senin. Sa privesc cu deshidere si relaxare tot ce se intampla. Sa ma gandesc la AZI, iar restul sa conteze mai putin. Sa las oamenii si zilele si lucrurile nesemnificative afara din casa si din viata noastra.
Vad copilul asta dimineata cum se trezeste cu zambetul pe buze,
Cum se bucura de fiecare minut de joaca,
Cum zambeste complice cand are un secret,
Cum se lumineaza camera cand rade cu tot sufletul.
Ma bucur de zilele astea in care-i spunem ‘Raza de Soare’
Si aduce GALBENUL in casa noastra.
O vad cum vorbeste cu animalele de plus si intra intr-o clipa in lumea imaginatiei,
Ma minunez de ea cand vorbeste matur ca un adult,
Ii vad ambitia si cum iubeste competitia,
O vad hotarata si determinata sa obtina tot ce-si propune.
Imi pare uneori ca e proaspata precum o zi VERDE, plina de sperante!
E tot ea, copilul care uneori roseste cand cineva incearca sa o scoata in fata,
Aceeasi care danseaza fara limite acasa, iar pe scena o vad cu emotiile rascolind-o,
Acelasi copil care are retineri cand ochii sunt atintiti pe el,
Desi stie si simte ca n-are nimic de demonstrat.
O vad fragila si inca nesigura, ca o ploaie rapida de vara,
Care dupa GRI aduce soare si caldura.
Ma minunez de ea cand mananca cu pofta o caserola de inghetata ca si cum nimic n-ar mai conta in jur,
Cum se joaca ore in sir cu cateva figurine de plastic si uita de tableta, desene si alte ispite,
Cum isi face temele cu viteza luminii numai ca sa se-ntoarca la joaca,
Cum isi asteapta prietenele in vizita imbracata in rochie de printesa,
Cum viseaza sa-i creasca aripi si se trezeste dezamagita ca n-a visat zanele.
E copila si blanda, ca o zi cu cerul ALBASTRU si senin, care te face sa visezi cu ochii deschisi.
O vad fericita seara cand ne intalnim cu totii acasa,
Cum imi sare in brate si sta nedezlipita cateva minute,
Cum are discutii serioase cu tatal ei ori de cate ori are ceva pe suflet,
O vad suparata si furioasa cand ceva nu-i merge asa cum spera,
O vad rationala si calculata, atunci cand stie ca lucrurile sunt serioase,
O simt relaxata doar cand isi risipeste si ultima dara de indoiala.
O vad cum straluceste de bucurie cand totu-i merge ca pe roate.
O vad intr-o mie de culori, exact asa cum ne vede si ea pe noi. Exact asa cum ar trebui sa vedem si viata asta zi de zi. Asa cum stiu ca dupa furtuna clar ca o sa apara soarele, dupa noaptea intunecoasa vine o dimineata proaspata si luminoasa, asa simt si ca dupa zile cu gri, urmeaza portocaliu, roz, rosu, albastru… Sunt hotarata ca AZI sa vad multimea asta de culori!
