Vreau sa spun DA mai des decat NU
Fiecare dintre noi are tabieturi. Avem deprinderi. Obiceiuri. Fixatii. A mea este sa fac liste. Si apoi liste peste liste. Apoi bifez, tai, marchez. Mi-am gasit si o jumatate, care face planninguri si analize. Habar n-aveti ce calendar avem! Mai complicat decat graficele de la Institutul de Statistica. Avem planuri cat pentru 1000 de vieti. Liste cat nu putem duce. Calcule cat sa nu fim dati peste cap cu una cu doua. Si tot suntem! Dar asa functionam noi.
Uneori e bine, te simti in control, uneori nu prea, alteori e obositor, alteori stresant, ba chiar si frustrant. Sunt momente in care ma simt haituita de propriile listele din care n-apuc sa bifez mai nimic. Dar in planurile pe 2015 mi-am propus insa sa incalc propriile reguli. Sa nu mai las listele sa ma conduca, planningurile sa ne dirijeze, calendarul sa ne distruga farmecul vreunei zile sau al unei excursii spontane. Asa mi-am propus, asa mi-am PROMIS!
Vreau sa nu mai stau cu ochii pe ceas seara cand ii citesc Emei o poveste si ea ma roaga sa mai cititm inca un capitol si inca unul…
Nu vreau sa mai ratez nicio ocazie cand ea ma roaga sa ne jucam amandoua si eu am de lucru.
Vreau sa avem mai des zile pline cand in loc sa ne petrecem doar 10 minute pe drumul de la scoala acasa, sa hoinarim amandoua, in ritmul ei, fara ceas.
Mi-am promis ca o sa o las sa picteze, sa se joaca, sa modeleze de fiecare data cand asta isi doreste, chiar daca are alte teme de facut.
Incerc sa n-o mai grabesc cand imi povesteste cu atata entuziasm ca e convinsa ca zanele exista si i-au aparut in vise pentru a nu stiu cata oara.
Vreau sa n-o oblig vreodata sa faca engleza sau matematica sau altceva, cand imi spune ca ar vrea sa se plimbe cu bicicleta pe-afara.
Mi-am promis ca o sa cresc mai degraba un copil fericit intr-o casa de multe ori haotica, decat unul trist intr-o casa ordonata.
Stiu sigur ca o sa incerc sa-i fiu cat mai mult aproape, cat mai des, sa facem lucruri impreuna!
Sa spun mai des HAIDE, dacat STAI,
Sa spun DA mai des decat NU.
Planurile sunt OK. Dar doar atata vreme cat nu ne conduc. Dar noi avem si multe vise. Lasam si viata sa ne surprinda. Lasam si timpul sa-si faca de cap. Uitam din ce in ce mai des de liste, de ore, de planuri si orare. Pur si simplu lasam viata asta sa ne aranjeze ea momentele, sa-si urmeze cursul, sa fie nebuna, frumoasa, agitata, plina, grea si atat de neprevazuta! Stie ea cel mai bine sa faca liste si planuri. Mult mai bine decat noi!