Zile si zile. Cu urcusuri si coborasuri.

Am zile si zile. Toti avem. Cu bune si rele. Cu urcusuri si coborasuri.

Am uneori zile cand vestile bune apar intr-o clipa, de nicaieri sau zile in care vestile rele le sufoca de tot pe cele bune.  Zile in care imi apar in cale oameni cu suflet, si-i simt atat de aproape, sau zile in care cei falsi imi par mai multi si mai puternici.

Zile in care in care minciuna pare sa fie cheia succeului, iar adevarul ramane undeva in ceata.   In care smecheria pare mai valoroasa decat cinstea. Zile in care nu mai zaresc partea plina a paharului, iar cea goala pare mai goala decat a fost vreodata.  Cand ma intreb daca oare calea dreapta e cea buna, sau poate nu. Cand sperantele imi sunt intimidate de atatea nelinisti.  Zile in care soarele e atat de puternic camuflat de nori si haosul pare sa sufoce orice.

Dar am mai multe zile in care un singur zambet reuseste sa insenineze o zi mohorata.  Zile in care un singur minut de liniste valoreaza mai mult decat 1000 de minute de ganduri amestecate. Zile in care o imbratisare, o privire, un gest mic, pe mine ma fac sa inteleg ca restul nu conteaza.  Am cele mai multe zile pline de provocare, de energie, de sperante. Zile pline de normalitate.  Zile calde, senine, cu soare din orice parte ai privi. Zile in care nu uit ca am aici, langa mine, tot ce-i mai important,  mai de valoare.  FAMILIA. Ei fac ca urcusurile noastre sa fie mai multe, mai intense, mai frumoase si sa lase coborasurile undeva in spate.

Restul chiar nu mai conteaza. Toti avem zile si zile.